Disciplina pozitivă cuprinde cinci paşi:

1. recunoaşte şi îndepărtează blocajele din calea disciplinei pozitive. Cele mai multe blocaje se referă la aşteptările negative în raport cu elevii: din cauza sănătăţii precare, a căminului, a tipului de personalitate sau a mediului deficitar este de aşteptat ca ei să greşească.

Cu probleme sau fără, nici unui elev n-ar trebui să i se permită să se poarte într-o manieră auto-distructivă, sau să nesocotească drepturile colegilor ori ale profesorului; profesorul trebuie să plece de la premisa că poate influenţa de o manieră pozitivă comportamentul elevilor în sala de clasă, indiferent de problemele acestora. Pentru a obţine aceste rezultate, profesorul va avea în vedere:

toţi elevii au nevoie de limite, iar profesorul are dreptul să le fixeze; profesorii eficienţi sunt aceia care au aşteptări înalte, fixează standarde înalte şi-i ajută pe elevi să le atingă

profesorul are dreptul de a cere şi de a primi ajutorul părinţilor, al directorilor şi al colegilor

nu toţi elevii pot fi trataţi întotdeauna la fel; unii ar putea avea nevoie de programe speciale privind disciplina, de programe axate pe tehnicile modificărilor de comportament etc., înainte de a se situa la nivelul standardelor aşteptate.

2. exersează utilizarea stilurilor pozitive de răspuns; modelul Canter diferenţiază trei stiluri de răspuns: pasiv, ostil şi pozitiv.

Profesorii pasivi nu-i copleşesc pe elevi cu cerinţe, dar eşuează în a stabili standarde clare de comportament; şi chiar dacă reuşesc acest lucru, nu vor putea adăuga expresiilor verbale acţiunile adecvate; ei nu se implică.

Profesorii ostili utilizează o abordare caracterizată de ţipete, ameninţări şi sarcasm. Atât profesorii pasivi, cât şi aceia ostili încalcă drepturile elevilor, drepturi care au fost amintite mai înainte.

Profesorii pozitivi îşi fac cunoscute în mod limpede aşteptările atât faţă de elevi, cât şi faţă de părinţi sau administratori; ei insistă în mod calm ca elevii să le accepte aşteptările şi-şi dublează imperativele prin acţiuni adecvate.Dacă elevii aleg orientările profesorului, vor primi recompense, iar dacă aleg să se comporte într-o manieră inacceptabilă, vor suporta consecinţele fireşti ale acţiunilor lor.

3. a fixa limite; indiferent de activitate, pentru a fi pozitiv, profesorul trebuie să ştie care sunt comportamentele pe care le aşteaptă din partea elevilor; cu alte cuvinte, el trebuie să gândească în termenii a ceea ce aşteaptă din partea elevilor: a nu ţipa, a începe temele la timp, a asculta când vorbeşte altcineva etc. De aceea, la începutul activităţilor profesorul va specifica acele comportamente considerate dezirabile; de pildă, <Fii drăguţ> şi <Munceşte din greu> nu sunt enunţuri suficient de specifice; aşteptările ar trebui să fie atât de limpezi, încât orice elev să fie în stare să comunice unui nou venit care sunt exigenţele cărora trebuie să le facă faţă.

Profesorul trebuie să se asigure că frecvenţa laudelor este mai mare decât frecvenţa intervenţiilor care sunt consecinţa comportamentelor indezirabile; răspunsurile acestuia trebuie să fie adecvate: pentru cei mai mulţi elevi, mesajul verbal este suficient, dar sunt situaţii care reclamă recompense materiale sau privilegii speciale pentru a motiva în continuare comportamentul dezirabil.De obicei elevii de gimnaziu nu agreează să fie singularizaţi prin laude: pentru ei profesorul va utiliza modalităţi mai adecvate- comentarii pe lucrări, laude între patru ochi etc.

Profesorul nu poate ignora comportamentul inadecvat; el trebuie să intervină pentru stoparea acestuia,reamintind ferm care sunt aşteptările în raport cu modul de a fi al elevilor în sala de clasă; contactul din priviri este esenţial pentru ca mesajul să aibă un impact deplin, dar profesorul nu trebuie să insiste dacă elevul continuă să-l fixeze, deoarece în unele culturi acesta este un obicei inacceptabil.

Utilizarea numelui este eficientă, mai ales dacă mesajul este adresat unui elev din celălalt colţ al clasei; întreruperea elevului este eficientă, mai ales atunci când acesta se tot scuză, se tot ceartă etc.; profesorul trebuie să rămână calm şi să-l determine pe acesta să revină la poziţia iniţială; insistenţa profesorului este bine venită dacă elevul refuză să asculte, persistă să răspundă într-un mod inadecvat, refuză să-şi asume responsabilitatea pentru propriul comportament; intervenţiile sale vor fi prefaţate cu: <Dar nu aceasta este problema…>, sau <Înţeleg acest lucru dar…>; întreruperile trebuie utilizate de aproximativ trei ori, urmând ca după aceea, dacă mai este cazul, elevul să suporte consecinţele comportamentului său.

4. a învăţa să respecte limitele; limitele sunt cerinţe pozitive impuse elevilor; profesorul trebuie să acţioneze în mod adecvat atunci când aceştia fie refuză să răspundă cererilor, fie acţionează în concordanţă cu acestea; fiecare răspuns este urmat de consecinţe; în primul caz vor fi invocate consecinţele naturale ale unor răspunsuri inacceptabile, iar în al doilea caz consecinţele naturale ar trebui trecute sub tăcere.Rolul profesorului este de a stabili consecinţele în avans, de a face promisiuni şi nu de a profera ameninţări.

5. implementarea unui sistem de aserţiuni pozitive: multe dintre elementele anterioare sunt negative- reguli şi limite; dar aceasta este numai o latură a domeniului disciplinei, cealaltă fiind pozitivă şi manifestându-se prin atenţia sistematică acordată elevilor care se poartă în mod adecvat; dintre consecinţele pozitive care joacă un rol semnificativ în motivarea acestora amintim:

atenţie personală din partea profesorului - saluturi, discuţii scurte, complimente, înţelegere, zâmbete, contacte prietenoase din priviri etc.

scrisori / telefoane pozitive la părinţi

premii speciale - de la comentarii pe lucrări până la diplome

privilegii speciale - cinci minute în plus pentru o activitate dorită de întreaga clasă, libertatea dea alege un prieten pentru respectiva activitate etc.

premii materiale - postere, creioane, popcorn etc.

premii acordate în colaborare cu părinţii - mai mult timp pentru tv, bilete pentru un concert sau meci etc.

premii de grup - mai mult timp pentru activitatea preferată etc.