Începând cu anii 1970, sub presiunea realităţii din şcoli, specialiştii în ştiinţele educaţiei au elaborat un număr de modele privind controlul în sala de clasă; aceste modele constituie modalităţi sistematice, coerente de abordare şi control a problemelor de disciplină (cele mai importante au fost deja descrise mai înainte); pornind de la ideile oferite de aceste modele se poate elabora un proiect individualizat privind disciplina în sala de clasă. Participanţii la un seminar organizat de Thomas Allen au sugerat următoarea structură a unui asemenea proiect:

- reguli pentru elevi:

- a ajunge la timp la şcoală;                                                                      

- a curăţa locul unde au lucrat;

- respect mutual pentru procesul de predare / învăţare;

- a ridica gunoiul şi a-l depozita la coş;

- activităţile din sala de clasă trebuie desfăşurate acolo, în sala de clasă;

- fără şepci pe cap în sala de clasă;

- a nu se arunca cu bile de plastilină;

- fără alergări;

- fără bătaie cu mâncarea;

- a fi cooperant;

- fumatul este interzis în sala de clasă;

- a asculta în linişte;

- a urma imediat indicaţiile profesorului;

- a nu se vorbi când se face prezenţa;

- utilizarea unui limbaj adecvat în sala de clasă;

- a nu se intra cu gumă de mestecat în sala de clasă;

- nu lua ceea ce nu-ţi aparţine;

- nu-i deranja pe alţii care lucrează;

- respectă-i pe ceilalţi;

- a se sta de fiecare dată la locul repartizat;

- a avea grijă de echipamentele şi aparatura din laboratoare;

- a aduce temele pentru acasă la timp;

- a nu se striga în sala de clasă;

- a se respecta regulile convenite cu profesorul.

- gesturi ale profesorului:

- contact din priviri;                                                                         

- proximitate;

- gesturi calme;

- pune mâna pe banca sau cartea elevului;

- deschide cartea elevului şi arată tema care urmează a fi rezolvată;

- aprinde / stinge lumina;

- presiunea colegilor (poate fi sprijinită, dar nu direcţionată);

- apropiere de elevul care, din diferite motive, nu este atent;

- ignoră în mod intenţionat problemele nesemnificative de comportament;

- vorbeşte cu elevul respectiv după lecţie;

- încuviinţează din cap sau subliniază din priviri;

- deplasarea ( lasă impresia că se află peste tot şi că nu-i scapă nimic);

- arată către elev;

- gesturi cu mâna.

- consecinţe pozitive: se referă la urmările pe care ar trebui să le aibă acele comportamente individuale (sau de grup) considerate dezirabile:

- dreptul de a alege filmul pentru lecţie;

- dreptul de a alege muzica din pauze;

- dreptul de a avea invitaţi la anumite lecţii                                    

- excursii gratuite;

- timp suplimentar în sala computerelor;

- scrisori de laudă trimise acasă;

- lecturi la alegere;

- scutire de temele pentru acasă;

- premii acordate în cadrul unor ceremonii;

- premieri între patru ochi;

- dreptul de a modera discuţiile pe o temă pe care el a ales-o;

- bilete gratuite la tombolă;

- bilete gratuite la cinema sau la concerte;

- dreptul de a organiza petrecerea clasei;

- a scrie un eseu fără a i se fixa tema.

- consecinţe negative:

- reţinere la şcoală după ore (caz în care trebui anunţaţi părinţii şi directorul);

- trimitere la sala elevilor pedepsiţi;

- chemarea părinţilor la şcoală;

- avertisment la prima abatere;

- contract privind comportamentul viitor al elevului;

- izolare (în sala de clasă sau în sala elevilor pedepsiţi);

- anularea anumitor activităţi (acelea dorite);

- numele scris pe tablă şi, eventual, pedeapsa;

- a trimite o scrisoare părinţilor;

- suspendarea unor privilegii;

- interdicţia de a părăsi banca;

- activităţi suplimentare (atenţie la riscul de a echivala şcoala cu pedeapsa);

- scuze cerute colegilor (doar dacă acceptă să facă acest lucru);

- a face curat în sala de clasă;

- trimitere la director;

-eliminare pe o durata determinata de timp;

- întâlnire profesor – părinte – elev – director.