În scena a II-a din"O scrisoare pierdută"de I.L.Caragiale apare tipul de comic de limbaj şi de nume. Se realizeaza prin pronunţarea greşita a unor neologisme şi a unor cuvinte obişnuite: „remuneratie", „famelie". În comicul de limbaj se încadrează şi comicul de nume pentru că acestea sunt deosebit de sugestive: „Pristanda" desemnează un joc moldovenesc ce presupune bătaia pasului pe loc, traducându-se caracterul slugarnic al personajului.

Trahanache: trahana=coca moale
Zaharia: zaharisean
Tipatescu: tipul parvenitului şi al amorezului
Pristanda: pristandaua= joc moldovenesc ce se joacă după cum spune un conducator de joc.
Farfuridi+Branzovenescu: nume cu rezonanta culinara
Catavencu: caţă=femei bârfitoare
Dandanache: dandana=încurcatură
Zoe: voinţa personajului denotă distincţia

Tipatescu îi scrisese scrisoarea lui Zoe, aceasta o pierde în drum spre casă. O găseşte cetăţeanul turmentat, acesta se pune la lumina unui felinar să o citească, dar îl surprinde Caţavencu care i-a luat scrisoarea. Rămâne la el pana în învălmăşala din prajma alegerilor când Caţavencu pierde scrisoarea în învălmăşeală şi o găseşte iar cetăţeanul turmentat şi îi duce scrisoarea "adrisantului", adică Zoei.

Punctul culminant se declanşeaza odată cu adunarea electorală. La întrunirea electorală în care rostesc discursuri Farfuridi şi Caţavencu îşi face apariţia trimisul de la „centru” Agamemnon Dandanache care este „mai prost decăt Farfuridi şi mai canalie decât Caţavencu”. La apariţia acestuia celor două grupări se încaieră, iar in aceasta înfruntare Caţavencu  îşi  pierde  palăria  în  căptuşeala căreia era ascunsă arma şantajului, scrisoarea. În consecinţă Caţavencu rămâne fără scrisoare dar şi fără pălărie.