Eseu

              Opera litarară „O scrisoare pierdută”, de Ion Luca Caragiale este atreia dintrecele patru scrise de autor, o capodoperă a fenului dramatic. În această comedie sunt satirizatea aspecte ale societăţii contemporane, autorului, fiind inspirată din farsa electorală din anul 1883.

              Fiind destinată reprezentării scenic, creaţia dramatică impune anumite limite în ceea ce priveşte   amploarea timpului şi a spaţiului de desfăşurare a acţiunii. Acţiunea comediei este plasată  „ în capitala unui judeţ de munte în zilele noastre”,  adică la sfârşitul secolului al XIX- lea, în perioada campaniei electorale, într- un interval de trei zile.

            Intriga piesei porneşte de la o întâmplare banală, putem zice: pierderae unei scrisori intime, compromiţătoarea pentru reprezentanţi locali ai partidului  aflat la putere şi găsire ei de către adversarul politic. Drept urmare acest fapt ridicol stăruieşte o agitaţie nejustificată şi se razolva print-o împăcare generală şi neaşteptată. Conflictul dramatic principal constă în confruntarea pentru putere a două forţe politice opuse: reprezentanţii partidului aflat la putere ( prefectul Ştefan Tipătescu- cel care a trimis scrisoarea, Zaharia Trahanache- soţul lui Zoe, preşedinte a multor comitete şi comiţii, Zoe- cea carea pierdut scrisoarea de amor) şi gruparea independentă construită în jurul lui Nae Caţavencu- ambiţios avocat şi director şi propietar al ziarului   „Răcnetul Carpaţiilor.”   Avenm de-a face şi cu un conflict secundar acesta fiind reprezentat de grupul Farfuridi- Brânzovenescu, care se tem de trădarea prefectului. Acţiunea piesei este construită dintr-o serie de întâmplări, care se  derulează în jurul obiectului de şantaj: scrisoare.

               Acţiunea începe „în capitala unui judeşţ de munte” şi aici ne este prezetat Ghiţa Pristanda, poliţaiul oraşului, şi Ştefan Tipatescu, prefectul judeţului,  care citesc ziarul lui Nae Caţavencu, „Răcnetul Carpaţilor”,drept urmare  acest fapt reprezintă expoziţiunea comediei. Pristanda îi spune lui Tipătescu faptul că Nae Caţavencu deţine o scrisoare prin care el susţine că aceasta îi asigura alegerea în funcţia de deputat. Acest fapt declaşeaza intriga comediei deoarece documentul misterios era o scrisoare de amor a prefectului către Zoe. Pristanda nu a putut afla prea multe lucruri despre scrisoare pentru că Popa Pripici l-a nimerit cu „un chibrit drept in ochi.” Prin urmare prefectul îi reproşează lui Ghiţă, cu simpatie, despre afacerea steagurilor pe care le cumpărase pentru pavoazarea oraşului in cinstea apropiatelor alegeri. Ghiţă, de asemenea,   prin   această   cumpărare   şi-a   însuşit   o   anumită   sumă   de   bani.   Ca   să   se dezvinovăţească poliţaiul incepe sa numere steagurile. Atitudinea nervoasă a lui Zaharia Trahanache se datorază faptului că acesta a fost chemat de Nae Caţavencu, directorul ziarului „Răcnetul  Carpaţilor”,  pentru  a vedea  scrisoarea  de  amor  a  prefectului  către  Joiţica.    De asemenea  Trahanache  îşi  făcea  griji  ca  nu  cumva  Zoe  să  afle  despre  vizita  acestuia  la Caţavencu. În consecinţă se declanşeaza desfăşurarea acţiunii. Conversaţia dintre Tipătescu şi Trahanache despre acea scrisoare îl îngrijoreaza pe prefect ca nu cumva relaţia dintre el si Zoe să fie dezvăluită. Zaharia Trahanache refuza să creadă că acea scrisoare este adevarată, fapt pentru care Nae Caţavencu îl ameninţă pe acesta cu publicarea scrisorii în ziarul său.Zoe când a auzit discuţia dintre soţul ei şi prefect, din camera alăturată devine foarte inspăimântată şi drept urmare îi mărturiseşte lui Tipătescu faptul că a pierdut scrisoarea în seara intâlnirii. Zoe este chemată la redacţia ziarului lui Nae Caţavencu. Acesta îi spune lui Zoe că  numai dacă îi va susţine candidatura de deputat va publica aceea scrisoare de amor în ziarul său. Fără doar şi poate dacă îi va susţine candidatura acesta îi va înapoia scrisoarea compromiţătoare.Farfuridi şi Brânzovenescu sunt doi membrii marcanţi   ai partidului de guvernământ care îi bănuiesc pe fruntaşii  partidului  de  trădare.  Ei  ai  fost  de  acord  cu  această  atitudine  dar  cu  condiţia să participe şi ei. Cei doi îi reproşeaza lui Tipătescu faptul că este ceva necurat la mijloc, prin vizitele pe care Trahanache, Zoe şi Ghiţă le fac de azi dimineaţă inamicului lor politic Nae Caţavencu.

              Nae Caţavencu îl văzuse pe Cetăţeanul turmentat citind o scrisoare şi drept urmare că a recunoscut scrisul prefectului îl invitase pe acesta „la o ţuică ”, iar acesta odata beat a adormit. În consecinţă Nae a profitat de ocazie şi i-a furat scrisoarea. Caţavencu a reuşit să obţina promisiunea lui Zoe pentru ai susţine candidatura, din cauză că aceasta era îngrozită  de faptul că va fi compromisă moral. Între timp Farfuridi şi Brânzovenescu trimit „la centru” o anonimă pe care prefectul reuşeşte să o oprească la timp. Zoe îi spune lui Trahanache să-l susţină pe Nae Caţavencu în alegerea lui ca deputat, dar acesta refuză deoarece a desoperit o poliţă falsificată. Prin  aceasta  Nae  Caţavencu  şi-a  însuşit  ilegal  o    sumă  frumuşică  de  bani  de  la  fundaţia „A.E.R.”. Drept urmare Zaharia Trahanache răspunde şantajului cu un alt şantaj. Punctul culminant se declanşeaza odată cu adunarea electorală. La întrunirea electorală în care rostesc discursuri Farfuridi şi Caţavencu îşi face apariţia trimisul de la „centru” Agamemnon Dandanache care este „mai prost decăt Farfuridi şi mai canalie decât Caţavencu”. La apariţia acestuia celor două grupări se încaieră, iar in aceasta înfruntare Caţavencu îşi pierde palăria în căptuşeala căreia era ascunsă arma şantajului, scrisoarea. În consecinţă Caţavencu rămâne fără scrisoare dar şi fără pălărie.Cetaţeanul turmentat în acea incăierare găseşte pălăria pierdută de Nae Caţavencu în căptuşeala căreia era ascunsă scrisoarea de amor a lui Zoe. Cetăţeanul cum a găsit scrisoarea o înapoiaza proprietarei, adica a lui Zoe. Drept urmare Nae Caţavencu este obligat de aeasta să conducă festivitatea organizată in cinstea rivalului său politic. Prin urmare deznodământul este construit printr-o succesiune de situaţii comice indite. Nae nemaiavând arma şantajului devine umil şi se supune ordinelor lui Zoe. Atmosfera este veselă deşi votarea fusese în sine „o mascaradă” dirijată de interesele persoanelor oamenilor politici.

                    Nae Caţavencu, incă din didascalii ne este prezentat ca fiind avocat, directorul ziarului „Răcnetul Carpaţiilor”, şeful opoziţiei politice în judeţ şi ilustreza tipul demagogului şi al parvenitului. Aceste caracteristici rezultă, drept urmare din comportamentul său. Deviza acestuia  este  „scopul  scuză  mijloacele”  şi  este  reprezentantul  unei  adevărate  şcoli  de frazeologie patriartardă, manifestare ce are la bază lipsa de conţinut a ideiilor. În comsecinţă

putem vorbi de un adevărat comic de limabj. Caţavencu  este  fondatorul  şi  preşedintele  Societaţii  Enciclopedice  „  Aurora  Economică Română”, a cărui prescurtare  A.E.R este sugestivă pentru statulul real de societae fantomă.

                    În ambiţia sa de a parvenii, Nae cerşeşte postul de deputat, recurgând la şantaj: „ vreau ce mi se cuvine după o luptă de atâta vreme, vreau ceea ce merit în oraşul ăsta de gogomoni unde sunt cel dintâi...între fruntaşii politici.” Prin această replica Nae Caţavencu şi-a făcut autocaracterizarea, autoincluzânduse între acei „gogomani” politic care se aflau în fruntea judeţului. Parvenit, şantajist, grosolan el se conduce dupa deviza lui Machiavelli „ Scopul scuză mijloacele” , dar el o atribuie nemuritorului Gambetta. De aici rezulta incultura, prosita personajului nostru.

                   Caracterizarea directă a acestui personaj este realizată foarte bine de Ştefan Tipătescu, prefectul judeţului. Nae îl ameninţă pe acesta cu publicarea scrisorii în ziarul său dacă nu-i susţine candidatura. Cuvintele rostite de Tipătescu : „ Mizarabile ! Canalie neruşinată! Mişelule!...” ne dezvăluie caracterul şi felul de a fi a lui Nae Caţavencu. Relaţia pe care Nae Caţavencu o are cu

celelalte personaje este o relaţie competitivă, una de rivalitate, deoarece aceştia erau în concurenţă  pentru  ocuparea  postului  de  deputat.  În  acest  hel  se  realizează  caracterizarea indirectă a personajului. Caţavencu este înfumurat şi impertinent atunci când deţine arma şantajului, dar devine unmil, slugarnic, linguşitor atunci când pierde scrisoarea.

               Prin comicul de situaţie, folosit de autor, reies şi alte trăsături ale lui Nae Caţavencu. Lipsit  de  demnitate  şi „coloană  vertebrală”    el  conduce  festivitatea  organizată  în  cinstea rivalului  său  politic,  Agamemnon  Dandanache.  Demagogia  personajului  este  principala  sa trăsătură „nu braţul crae loveşte, voinţa care ordonă e de vină”. Prin comicul de nume, Caragiale , prin rafinamentul său aparte, sugerează firea de mahalagiu, de palavragiu ilustrat prin cuvintele: „caţă”- mahalagioaică, iar ipocrizia şi demagogia  prin cuvântul „caţaveică”- care inseamnă haină cu doua feţe.

             În concluzie, Nae Caţavencu – tipul demagogului şi al parvenitului, face parte din personajele care i-au parte la acţiunea comediei  „O scrisoare pierdută”, de Ino Luca Caragiale şi etse realizat prin modaliatăţi de caracterizare specifice personajului dramatic ( comic) şi prin mijloacele comicului utilizate de autor în piesă.

             Prin aceste mijloace,piesa provoacă râsul, dar, în acelaşi timp atrage atenţia cititorilor şi spectatorilor,  in  mod  critic,  asupra  „comediei  umane”.  Lumea  eroilor  lui  Caragiale  este alcătuită dint-o galerie de arivişti, care acţionaeză după principiul „scopul scuză mijloacele”, urmârind menţinerea sau dobândirea unor funcţii politice.