IV. Personajele comediei

 

             Procedeele de caracterizare folosite  de  autor  sunt: caracterizare directă şi indirectă, autocaraterizarea. O scena reprezentativă pentru toate modalităţile de caracterizare ar fi actul II, scena IX care ne prezintă  încăierarea  dintre  Nae Caţavencu şi Ştefan Tipătescu.

 

           

             Nae Cațavencu, avocat, director-proprietar al ziarului Răcnetul Carpaților, prezident-fundator al Societății enciclopedice-cooperative "Aurora economică română", este unul dintre cele mai cunoscute personaje din piesa de teatru "O scrisoare pierdută" a lui Ion Luca Caragiale, un reprezentant tipic al demagogiei politice. Potrivit clasificării lui Pompiliu Constantinescu, Nae Cațavencu reprezintă tipul politic și al demagogului.

             Zaharia Trahanache este unul din personajele principale ale comediei "O scrisoare pierdută" a lui Ion Luca Caragiale, soțul cochetei adulterine, Zoe Trahanache. Deși în aparență, Zaharia Trahanache, care este sensibil mai în vârstă comparativ cu Zoe și Tipătescu, este mai încet în gândire și mai ușor de dus de nas, conform clișeului său verbal folosit foarte frecvent, "Ai puṭintica rǎbdare, stimabile!", care pare a-l caracteriza, în realitate este un individ abil și oportunist care acceptă situația de adulter a soției sale în favoarea propriului său interes.

             Zoe Trahanache este unicul personaj feminin al comediei lui Ion Luca Caragiale "O scrisoare pierdută" sau „cocheta adulterină”, așa cum a fost etichetată de criticul interbelic Pompiliu Constantinescu

            Pristanda este unul dintre personajele piesei de teatru O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale. Angajat al primăriei orașului provincial unde se desfășoară acțiunea piesei, Pristanda este în realitate omul bun la toate al prefectului Ștefan Tipătescu, care îl folosește adesea ca un fel de slugă personală. Pristanda (articulat, pristandaua) este și numele unui dans tradițional românesc asemănător cu brâul, în care se bate pasul pe loc. Personajul Pristanda, precum pristandaua, este caracterizat de lipsa progresului, prin baterea pasului pe loc, respectiv de faimoasa sa numărare a celor 44 de steaguri, care de fapt erau 11, calculate și menționate de 4 ori, "Două la primărie, două la prefectură, ... , curat murdar, coane Fănică."

            Monologul lui Pristanda din actul I scena II suna: "Grea misie, misia de polițai...Și conul Fănică cu coana Joițica mai stau să-mi numere steagurile...Tot vorba bietei neveste, zice: "Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și papă-i tot, ca sătulul nu crede la ăl flămând..." Zic: curat! De-o pildă, conul Fănică: moșia, moșie, foncția, foncție, coana Joițica, coana Joițică: trai neneaco pe banii lui Trahanache...babachii" Personajul are ticuri verbale precum "curat"(curat caraghioz! , curat mișel!)care defapt frizează prostia.

           Cetățeanul turmentat este un personaj nenominalizat din piesa O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale, care apare ca un leitmotiv în diferite faze ale evoluției tempoale a acțiunii. În ciuda aparentei prezentări nemăgulitoare, Cetățenul turmentat reprezintă, dintre toate personajele piesei, singurul care se apropie de omul obișnuit de pe stradă, ale cărui nedumeriri simple, dar pline de bun simț, reflectă deziluzia și chiar consternarea oamenilor normali în fața murdăriei proceselor electorale ale unei democrații aparent participativă, dar falsă și orchestrată în realitate.

          Agamemnon Dandanache, prezentat ca Agamiță Dandanache, este un personaj din piesa O scrisoare pierdută a dramaturgului român Ion Luca Caragiale. Caracterizat ca fiind "mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu", Dandanache este tipul politicianului lipsit de orice scrupule (fiind, de fapt, ultimul posesor al scrisoricii pierdute) trimis de partidul de guvernământ în "provincie", adică de la "centru", pentru a culege laurii victoriei aranjate a unor alegeri locale.

         Tache Farfuridi, avocat, membru al acestor comitete și comiții.

         Iordache Brânzovenescu avocat, membru al acestor comitete și comiții.

         Ștefan Tipătescu, prefectul județului.

 

               O particularitate a comediilor lui Caragiale este aceea că nu există un singur protagonist ci mai mulţi, datorită faptului că autorul consideră la fel de grave defectele întruchipate de celelalte personaje .

 

 

                Unul dintre personajele principale este Nae Caţavencu (al cărui statut social reiese chiar din tabla de personaje: „avocat, director proprietar al ziarului „Răcnetul Carpatilor”, prezident al Societăţii Enciclopedice Cooperative „Aurora Economica Română””). Statutul moral al personajului se defineşte chiar prin tipologia pe care o reprezintă: tipul demagogului, al politicianului lipsit de etică; Caţavencu fură, şantajează, manipulează, minte fără scrupule şi fără mustrări de conştiinţa. Caracterizarea directă a personajului  se realizează atât prin vorbele celorlalţi („mişel”, „nebun”, „canalie”), cât, mai ales, prin autocaracterizare: „Vreau ceea ce merit în oraşul ăsta de gogomani unde sunt cel dintâi... dintre fruntaşii politici”. Caracterizarea indirectă se face, în primul rând, pe baza replicilor, limbajul lui denotând incultura şi demagogie. De exemplu, el crede că a fi capitalist înseamnă să locuieşti în capitală şi e convins că „industria română e admirabilă, e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire”. Ilustrativă este scena discursului din actul III în care Caţavencu vorbeşte mult, joacă teatru, dar nu spune, în schimb, nimic. Încadrarea în tipologie este susţinută şi prin faptele personajului, acestea dovedindu-şi imoralitatea şi făţărnicia. El fură bani din fondurile asociaţiei, îl îmbată pe cetăţeanul turmentat şi îi ia scrisoarea , doreşte să obţină o funcţie politică în urma unui santaj, iar, in final, îşi schimbă radical comportamentul, acceptând să organizeze festivităţile date în cinstea lui Dandanache. Relaţia dintre Caţavencu şi Zoe Trahanache denotă caracterul ambivalent al avocatului. Daca la început, când are scrisoarea, afişează o atitudine superioară şi o umileşte pe Zoe prin santaj, în final, pierzând biletul compromitator, se arată sleit, cade în genunchi şi îşi cere iertare.