Tipologizare a cauzelor comportamentului inadecvat
O tipologizare nu foarte precisă a cauzelor comportamentului
inadecvat în clasă se poate totuşi elabora, cu o eficienţă destul de
semnificativă, mai ales pentru profesorii tineri. În acest sens, cităm mai
întăi concluziile unui studiu elaborat de Saunders (1):
Antipatie în raport cu şcoala ; întrucât nu face
parte din anticipările lor, şcoala devine irelevantă pentru unii elevi, iar
uneori, chiar "agasantă". În astfel de circumstanţe, profesorul nu
poate recurge la tradiţia scrisă sau nescrisă a şcolii, la regulile negociate
împreună cu clasa etc., deoarece, în cazul elevilor aflaţi în această situaţie,
pedepsele decurgând din transgresarea respectivelor tradiţii, norme etc. devin
irelevante în plan educativ. În acest caz, profesorul trebuie să rezolve două
probleme: mai întâi, creşterea relevanţei, a sensului muncii şcolare, apoi
evitarea conflictelor de interes cu elevii în cauză. Relevanţa şcolii pentru
reuşita în viaţă (mai ales echivalată cu un standard economic ridicat) pare cu
totul pusă sub semnul întrebării astăzi, iar munca profesorului capătă uneori
accente sisifice.
Nevoia de recunoaştere socială, mai ales din partea
colegilor. Unii elevi simt nevoia unor
întăriri periodice care să le ateste ascendenţa pe care o deţin printre cei de
aceiaşi vârstă. Acest lucru se poate realiza cel mai uşor provocând autoritatea
profesorului; dacă provocarea nu este acceptată, prin contaminare, orice elev
va crede că poate sfida autoritatea profesorului, iar clasa va fi scăpată de
sub control.
Izolarea socială - unii elevi mai labili psihic
simt nevoia acută de a fi doriţi şi acceptaţi de către colegii lor; pentru că
se integrază mai greu, de obicei sunt marginalizaţi, ceea ce le provoacă un
mimetism exagerat în raport cu comportamentul grupului; în dorinţa de a fi ca
membrii grupului, vor exagera, provocând dificultăţi de control profesorului.
Comportamentul impulsiv - este caracteristic acelor
elevi care par incapabili să anticipeze consecinţele actelor lor. Lipsiţi de o
socializare adecvată, incapabili să-şi reprime pornirea de a provoca, aceşti
elevi pot constitui o problemă dificilă pentru profesor.
La concluziile lui Saunders le putem adăuga şi pe acelea ale
lui Gnagey (2):
Ignorarea regulilor - ceea ce nu presupune neapărat
ignorarea lor cu bună ştiinţă. Instituirea unui sistem de reguli cere timp şi,
oricum, întotdeauna va funcţiona un sistem formal (mai strict) şi unul actual
(mai lejer). Regulile actuale (cele care funcţionează de fapt) se instituie de
multe ori prin "presiunile" pe care elevii le fac asupra
profesorului, pentru a vedea în ce măsură acesta renunţă la sistemul formal.