Transferul afectiv - cum aminteam, un comportament nepotrivit în clasă poate fi acceptabil acasă sau cu prietenii. Pe lângă transferul de comportamente, elevii pot opera şi un transfer afectiv; astfel, antipatia resimţită faţă de tatăl său de pildă, poate acţiona prin transfer asupra profesorului şi prin intermediul lui, asupra şcolii în general. Transferul afectiv – cu efecte negative în comportament – se produce mai ales când apar probleme în familie: divorţ, separarea părinţilor etc.

Dintre factorii proprii mediului familial care induc un comportament perturbator în clasă, Thurston, Feldhusen şi Benning amintesc (3):

- regulile tatălui sunt prea lejere, prea stricte sau lipsite de coerenţă;

- supravegherea pe care mama o exercită este în cel mai bun caz corectă, dar poate fi şi total inadecvată;

- părinţii manifestă indiferenţă, uneori chiar ostilitate faţă de copii;

- membrii familiei sunt angrenaţi în medii socio- profesionale diferite şi au prea puţine lucruri în comun;

- părinţii nu vorbesc despre copii şi despre problemele lor;

- relaţiile soţ - soţie sunt lipsite de căldură, ori nu sunt relaţii de egalitate;

- dezaprobările părinţilor sunt mult mai numeroase decât încurajările;

- mamele nu sunt fericite în mediul în care trăiesc;

- când copiii greşesc, sunt pedepsiţi; în aceste perioade autocontrolul este mai dificil;

- pentru a-şi masca dezinteresul, părinţii preferă să creadă că influenţa hotărâtoare asupra copiilor lor o au colegii/ prietenii;

- timpul liber al părinţilor este lipsit de semnificaţii pozitive.

Valabili în SUA (unde a avut loc cercetarea) credem că.aceşti factori sunt semnificativi şi pentru situaţia din România.

Credem că am putea adăuga aici încă o cauză, aceea a agresivităţii umane înnăscute, chiar dacă destui reprezentanţi ai domeniului ştiinţelor socio-umane neagă încă existenţa ei. Se preferă ipoteza rolului hotărâtor al mediului social în provocarea şi potenţarea agresivităţii umane, deoarece adepţii acestei teorii mizează pe educaţie dar nu şi în competiţie cu fondul genetic al individului. Irenäus Eibl - Eibesfeldt consideră că a recunoaşte inerenţa agresivităţii umane în raport cu individul nu înseamnă şi a accepta ineducabilitatea acesteia. Pe de altă parte, aspecte ale agresivităţii se resimt în multe dintre cauzele unui comportament indezirabil, aşa cum au fost ele amintite mai înainte. Dăm în acest sens un citat din lucrarea Agresivitatea umană:

"Spectrul agresivităţii umane este larg. Omul îşi poate orienta agresivitatea în mod direct împotriva unui congener, lovindu-l, jignindu-l verbal sau ironizându-l. Agresivitatea umană poate acţiona de asemenea indirect, atunci când adversarul este vorbit de rău sau i se întinde o cursă. Agresivitatea se poate manifesta şi prin refuzul contactului social, ajutor sau discuţie, de pildă. Agresivitatea poate fi îndreptată împotriva unui individ sau unui grup, atât în conflictul ideologic cât şi în cel armat. Tuturor acestor forme le este comun faptul că cu ajutorul lor se exercită asupra unui congener sau asupra unui grup de congeneri o presiune care conduce în cele din urmă la îndepărtarea lor sau la supunerea acestora faţă de cei cu rang înalt sau faţă de norma grupului."(4, p: 108)

Anxietatea - poate genera comportamente inadecvate ca o formă de apărare împotriva unor elemente ale mediului educaţional: examinări, vorbitul în faţa clasei, a fi judecat în faţa colegilor etc.