Puterea
regelui se manifestă în modalităţi recognoscibile şi prin intermediul unor
agenţi identificabili; în fapt, întreaga structură a puterii regelui este
vizibilă, de la vârful ei, regele, până la ultimii agenţi ai acestuia, fie ei
agenţi fiscali, soldaţi sau agenţi de poliţie.O altă caracteristică a puterii
regelui, determinată tocmai de vizibilitatea ei, este intermitenţa
manifestărilor acesteia, caracterul lor punctual. Regele şi agenţii săi fixează
şi colectează taxe, impun reguli şi pedepse pentru încălcarea lor, organizează
şi conduc armata etc. De fiecare dată când se manifestă, puterea regelui se
constituie ca un răspuns la anumite conflicte şi dezechilibre, iar agenţii şi
modalitatea intervenţiei reprezintă elemente vizibile, identificabile. Cum
comentează John Covaleskie (în studiul Power goes to school: teachers,
students and discipline), “când această formă de putere acţionează, ştim
asupra cui a acţionat, în ce modalităţi şi prin intermediul cui.” (4) De adăugat că influenţa ei, fiind
punctuală, solicitată de probleme şi circumstanţe concrete, cea mai mare parte
a vieţii individului scapă controlului acestei feţe a puterii.
Descopera
↓
Comparând
cele două forme ale puterii, Covaleskie stabileşte trei diferenţe
semnificative:
“ Puterea regelui operează prin agenţi specifici,
vizibili; puterea disciplinară este difuză în acţiunea sa, umple spaţiul şi
acţionează asupra tuturor;
Datorită faptului că este vizibilă, puterii
regelui i se poate opune rezistenţă, în timp ce, puterea disciplinară, fiind
invizibilă şi acţionând în mod continuu este dificil de localizat şi deci,
dificil să i te opui;
În timp ce puterea regelui afectează doar o mică
parte din viaţa individului, puterea disciplinară se caracterizează prin
rapiditate şi uşurinţă, practic fiind de regăsit peste tot şi în acelaşi timp.”
Dacă
puterea regelui se aplică în mod direct de către agenţii acestuia, prezentând
astfel caracteristica vizibilităţii, puterea disciplinară se caracterizează
prin invizibilitate; în primul caz, puterea se caracterizează prin
corporalitate, în cazul al doilea aceasta îşi pierde caracterul corporal,
manifestându-se sub formă de undă.