Un management adecvat al clasei trebuie să ţină cont de anumite diferenţe la nivelul elevilor, diferenţe care vor genera în mod firesc aşteptări diferite în raport cu rolul profesorului. Pentru D. Fontana (8), cele mai importante diferenţe sunt:

1. diferenţe de vârstă: un profesor eficient ştie că trebuie să utilizeze metode adecvate vârstei şi că aceiaşi elevi, la vârste diferite, au aşteptări diferite. De aceea, vârsta este un criteriu de care trebuie să se ţină seama în elaborarea unor tehnici de administrare a unei situaţii educative conflictuale. Astfel, în funcţie de vârstă:

-          natura cererilor şi aşteptărilor elevilor în raport cu care profesorul se schimbă;

-          natura relaţiilor dintre elevi se modifică;

-          nevoia elevilor de statut şi prestigiu sporeşte o dată cu vârsta;

-          elevii devin mai critici în raport cu comportamentul profesorului pe măsură ce înaintează în vârstă;

-          elevii mai mari au tendinţa de a-şi blama profesorii pentru insuccesele şi deficienţele lor;

-          creşte capacitatea de concentrare şi de efort intelectual.

2. diferenţe de abilitate; acest gen de diferenţe reclamă din partea profesorului un comportament şi metode diferenţiate, deoarece:

-          motivaţia pentru munca în clasă diferă semnificativ de la cei dotaţi la cei mai puţin dotaţi;

-          niveluri diferite de abilitate reclamă atitudini diferite din partea profesorului;

-          criteriile care definesc succesul sau insuccesul diferă în funcţie de nivelul de abilitate al elevilor.

Să mai amintim că, de multe ori în mod inconştient, profesorii introduc diferenţieri în aprecierea rezultatelor elevilor în funcţie de performanţa atinsă. De obicei, diferenţierile defavorizează elevii cu performanţe mai scăzute, ceea ce are adesea consecinţe contraproductive; să nu uităm că printr-o apreciere adecvată profesorul poate oferi o întărire pozitivă strădaniilor unui elev, pe de o parte, iar pe de altă parte, datorită abilităţilor scăzute, unii elevi nu pot obţine performanţe academice mai ridicate. Sancţionaţi de atitudinea profesorului, ei îşi pot pierde încrederea în sine, pot deveni ţinta ironiei celorlalţi, pot fi izolaţi ceea ce va pune sub semnul întrebării integrarea lor optimă în comunitate.

Parkay şi Stanford (Becoming Teacher) sintetizează cercetările lui Good şi Th. Brophy în acest domeniu, încercând să evidenţieze modalităţile prin intermediul cărora profesorul îi defavorizează pe elevii cu realizări mai modeste:

a. Acordă mai puţin timp elevilor cu realizări mai modeste:

        - le acordă mai puţin timp să gândească un răspuns;

- le acordă mai puţină atenţie şi intră în relaţie cu ei mai rar;

- evită să utilizeze cu ei cele mai potrivite metode de instruire, deoarece acestea necesită mai mult timp.

b. Are mai puţină răbdare cu aceşti elevi:

- preferă să ofere chiar el răspunsul sau să numească pe unul dintre elevii buni, în loc să pună întrebări ajutătoare sau să reformuleze întrebările;

- le oferă aprecieri (feed-back-uri) neglijente şi neconcludente;

- îi solicită mai rar să răspundă.

c. Ignoră elevii cu realizări mai modeste:

- le repartizează locuri mai depărtate de traseul său obişnuit prin clasă;

- nu acceptă şi nu utilizează ideile lor;

- interacţionează cu ei mai degrabă în particular decât în public.

d. Le acordă mai puţin interes:

- se poartă mai puţin prietenos cu ei (le zâmbeşte mai rar);

- stabileşte mai rar contactul din priviri;

- le acordă mai puţine indicii nonverbale de sprijin, atenţie şi înţelegere.

e. Discriminează elevii cu realizări mai modeste:

- îi premiază mai rar pentru succesele obţinute, îi critică mai des pentru eşecuri;

- solicită mai rar ceva de la ei;

- le gradează şi le administrează în mod diferit testele şi temele. (7, p: 349).

Această atitudine diferenţiată din partea profesorului poate determina din partea elevilor un răspuns de tipul "jocurilor de sustragere", de evitare. Pentru a nu se mai expune unui eventual eşec, sau pentru că au ajuns la concluzia că nu merită să se străduiască, elevii "joacă" anumite roluri care îi "protejează": clovnul clasei, izolatul, leneşul, surghiunitul sau respinsul. Dacă nu sesizează acest aspect, profesorul le poate face jocul, oferindu-le chiar întăriri (râde la poantele clovnului, etc.)

3. diferenţe de sex- in concepţia lui Fontana (8), din punct de vedere educaţional, ceea ce băieţii şi fetele au în comun este preponderent în raport cu orice diferenţă. Diferenţele care transpar sunt mai degrabă rodul prejudecăţilor noastre proiectate asupra elevilor. Totuşi, în clasele primare anumite diferenţe sunt demne de luat în seamă: fetele sunt mai cooperante şi le place să scrie şi să citească; băieţii iubesc sportul, preferă matematicile şi activităţile practice. Evident, asemenea caracterizări sunt statistice şi trebuie acceptate cu multe precauţiuni când ne raportăm la cazuri şi situaţii concrete. În acest context, profesorul trebuie să încerce să reducă la minimum respectivele diferenţe, iar în ceea ce priveşte controlul clasei, intervenţiile sale nu trebuie să inducă diferenţieri în funcţie de sex.

4. diferenţe de statut socio-economic- deşi atenuate în multe şcoli, aceste diferenţe există şi pot induce o multitudine de efecte negative dacă nu sunt abordate cu grijă; iată câteva efecte negative de care trebuie să ţină seama profesorii:

- elevii proveniţi dintr-un mediu socio-economic modest au tendinţa de a se subaprecia în raport cu elevii proveniţi din pătura bogată;

- valorile şi standardele promovate în şcoli se apropie mai mult de cele proprii păturii bogate;

- elevii cu posibilităţi economice modeste au tendinţa de a se plasa în rândul celor cu un nivel mai scăzut al abilităţilor;

- elevii proveniţi din pătura bogată înţeleg mai repede şi cultivă oarecum firesc propriul statut printre colegi.

5. diferenţe culturale- ele se referă mai puţin la subculturile generate de medii socio-economice diferite, având în vedere mai ales valorile culturale proprii grupului etnic (sau religios) al elevului; în acest sens, diferenţele pot fi importante:

- codurile morale şi religioase (pe lângă faptul că sunt diferite) pot fi mai stricte în anumite grupuri;

- ritualurile şi ceremoniile religioase pot influenţa mai pregnant comportamentul în şcoală al unor elevi;

- diferenţele culturale pot genera ostilitate, chiar conflicte între anumite grupuri etnice, deci şi între elevii care le aparţin;

- elevii proveniţi din grupuri etnice minoritare vor utiliza limba oficială în clasă, cu toate problemele care pot decurge de aici.