MANAGEMENTUL CLASEI
2.4.1. Timpul de muncă instituţionalizată
Întrucât nu există reglementări specifice, învăţarea şcolară poate fi considerată o formă specifică de muncă instituţionalizată, deoarece:
A. - munca asociată statutului de elev este recunoscută social şi reglementată sub aspectul sarcinilor, al obligaţiilor de serviciu, al programului săptămânal, lunar, anual, al condiţiilor şi instituţiilor în care se realizează;
B. - învăţarea poate fi asimilată muncii instituţionalizate şi pentru că presupune efort, deci consum de energie, pentru că implică o organizare cu caracter mai mult sau mai puţin obligatoriu, subordonarea la reguli exterioare individului;
C. - învăţarea poate fi considerată o formă de muncă instituţionalizată şi pentru faptul că timpul instituţionalizat de învăţătură este reperul central în funcţie de care sunt delimitate celelalte componente ale timpului elevului.
Din acest punct de vedere, şi timpul instituţionalizat de învăţare poate fi asimilat timpului instituţionalizat de muncă.
A. - munca asociată statutului de elev este recunoscută social şi reglementată sub aspectul sarcinilor, al obligaţiilor de serviciu, al programului săptămânal, lunar, anual, al condiţiilor şi instituţiilor în care se realizează;
B. - învăţarea poate fi asimilată muncii instituţionalizate şi pentru că presupune efort, deci consum de energie, pentru că implică o organizare cu caracter mai mult sau mai puţin obligatoriu, subordonarea la reguli exterioare individului;
C. - învăţarea poate fi considerată o formă de muncă instituţionalizată şi pentru faptul că timpul instituţionalizat de învăţătură este reperul central în funcţie de care sunt delimitate celelalte componente ale timpului elevului.
Din acest punct de vedere, şi timpul instituţionalizat de învăţare poate fi asimilat timpului instituţionalizat de muncă.
Timpul de învăţare
Timpul de învăţare constituie reperul central în funcţie de care se dimensionează celelalte componente ale timpului de care elevul dispune pe perioada activităţii şcolare; timpul global/total de învăţare are două categorii reciproc exclusive:
• Timp instituţionalizat;
• Timp opţional sau facultativ.
Nu este lipsită de interes nici definiţia pe care o oferă o echipă de cercetare din cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei din Bucureşti: „Timp şcolar este secvenţa din bugetul zilnic de timp al unui elev, care presupune un anumit caracter de obligativitate şi care cuprinde volumul de timp pe care elevii îl alocă sarcinilor şcolare (programul şcolar propriu-zis, timpul de deplasare către şi de la şcoală, timpul destinat pregătirii temelor, activităţilor organizate de şcoală în afara programului şcolar propriu-zis, meditaţiilor şi consultaţiilor în şcoală şi în afara acesteia etc.). Cu alte cuvinte, timpul şcolar, (...), reprezintă, în general, ceea ce în literatura de specialitate se vehiculează, de multe ori, sub titulatura de timp educaţional. Acesta cuprinde timpul şcolar – timpul total dedicat activităţilor educative, incluzând timpul consumat în şcoală, în cadru formal/oficial oferit de aceasta şi timpul perişcolar – timpul care se consumă dincolo de perimetrul şcolii, pentru activităţi care au direct sau indirect un scop educativ, inclusiv pentru activităţi de timp liber.” (3, p: 5)
Timpul de învăţare constituie reperul central în funcţie de care se dimensionează celelalte componente ale timpului de care elevul dispune pe perioada activităţii şcolare; timpul global/total de învăţare are două categorii reciproc exclusive:
• Timp instituţionalizat;
• Timp opţional sau facultativ.
Nu este lipsită de interes nici definiţia pe care o oferă o echipă de cercetare din cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei din Bucureşti: „Timp şcolar este secvenţa din bugetul zilnic de timp al unui elev, care presupune un anumit caracter de obligativitate şi care cuprinde volumul de timp pe care elevii îl alocă sarcinilor şcolare (programul şcolar propriu-zis, timpul de deplasare către şi de la şcoală, timpul destinat pregătirii temelor, activităţilor organizate de şcoală în afara programului şcolar propriu-zis, meditaţiilor şi consultaţiilor în şcoală şi în afara acesteia etc.). Cu alte cuvinte, timpul şcolar, (...), reprezintă, în general, ceea ce în literatura de specialitate se vehiculează, de multe ori, sub titulatura de timp educaţional. Acesta cuprinde timpul şcolar – timpul total dedicat activităţilor educative, incluzând timpul consumat în şcoală, în cadru formal/oficial oferit de aceasta şi timpul perişcolar – timpul care se consumă dincolo de perimetrul şcolii, pentru activităţi care au direct sau indirect un scop educativ, inclusiv pentru activităţi de timp liber.” (3, p: 5)