2.4.1.2. Timpul opţional/facultativ de învăţare
Timpul opţional/ facultativ de învăţare depinde de deciziile elevului, nefiind reglementat şi programat de şcoală şi profesori, deci nefiind obligatoriu; acest timp este un timp de învăţare dedicat activităţilor cu scopuri explicite de învăţare şi nu trebuie confundat cu timpul alocat altor activităţi (de muncă, de divertisment etc.).
În acelaşi timp, trebuie remarcat că distincţia opţional/ facultativ este relativă:
- activităţile opţionale de învăţare sunt acele activităţi care sunt stabilite în urma unei alegeri din mai multe variante posibile, fie că această alegere este liberă (când elevul dispune de timp suficient), fie că rezultă dintr-o constrângere (când trebuie să renunţe la unele activităţi în avantajul altora);
- timpul opţional de învăţare este timpul dimensionat şi utilizat în urma unei alegeri din mai multe variante de utilizare, în vreme ce timpul facultativ de învăţare nu rezultă dintr-o alegere de tipul ori/ori, fie că nu există alternative concurente, fie că nu există constrângeri foarte ferme.
În consecinţă, timpul facultativ de învăţare se apropie mai mult de timpul liber decât de timpul de muncă, deoarece el reprezintă o modalitate de folosire a timpului liber care poate concura cel mult cu alte moduri de folosire a timpului liber (divertismentul, munca, odihna).
De obicei, timpul extraşcolar al elevilor este insuficient în raport cu multitudinea opţiunilor şi nevoilor de timp, astfel încât situaţia cea mai frecventă este aceea a unei opţiuni şi mai puţin aceea a unei decizii total libere sau facultative.
Timpul opţional se constituie ca un rest de timp care rămâne la dispoziţia elevului după ce acesta şi-a realizat sarcinile aferente timpului instituţionalizat de învăţare (lecţii la şcoală şi studiu independent acasă); în realitate, timpul opţional nu apare întotdeauna ca un rest faţă de timpul instituţional, uneori el “rupe” din acest timp (absenţe intenţionate de la ore, neefectuarea temelor pentru acasă etc.) în avantajul opţiunilor elevului.
Trebuie să observăm şi că restul de timp rămas la dispoziţia elevului nu este folosit neapărat pentru activităţile de învăţare: uneori, activităţile de învăţare realizate de elevi se încheie la sfârşitul orelor, alteori ele ocupă aproape întregul timp liber de care dispun aceştia.
1. trebuie deosebit între timpul opţional potenţial şi cel real; teoretic, timpul opţional ar trebui să înceapă după acoperirea timpului instituţionalizat (inclusiv cel destinat studiului individual); în 55
realitate, timpul elevului devine opţional după încheierea orelor, ceea ce transformă timpul destinat studiului individual în principala sursă pentru timpul opţional;
2. sunt frecvente situaţiile în care elevul refuză să aloce timp studiului individual, în avantajul unor activităţi de învăţare care răspund mai bine intereselor lor; astfel de situaţii relevă raporturi contradictorii între şcoală şi elevi, în sensul că:
a) tendinţa elevilor de a aloca timpul pentru activităţi opţionale de învăţare, altele decât cele planificate de şcoală, trebuie considerată ca pozitivă şi chiar încurajată;
b) timpul opţional de învăţare poate fi şi rezultatul unui program instituţionalizat de învăţare supradimensionat care, generând criza de timp şi, pe fondul ei, imposibilitatea obiectivă ca elevul să-şi îndeplinească toate sarcinile stabilite de şcoală, îl constrânge pe acesta să opteze, să stabilească priorităţi;
c) orice ierarhie de priorităţi presupune activităţi şi discipline trecute în plan secundar. Care? Corespunde ierarhia elevului cu priorităţile stabilite de şcoală?;
d) priorităţile elevului, în plan real, sunt foarte dinamice; de ex., iminenţa unei notări face dintr-o disciplină o prioritate, care revine la vechiul loc după ce evenimentul s-a consumat;
3. timpul opţional de învăţare concurează şi cu timpul alocat de elev, prin opţiune liberă sau datorită unor constrângeri, altor activităţi decât cele de învăţare: practicarea unor sporturi, a unui hobby, munca în gospodărie, un job plătit etc.
Reiese că timpul opţional de învăţare are o dinamică complexă, puternic personalizată, contextualizată, cu deosebiri mari de la un elev la altul; în acelaşi timp, dimensiunile şi structura timpului opţional de învăţare sunt puternic influenţate de statutul socio-familial al elevului: elevii care provin din familii sărace, din mediul rural sau din medii defavorizate sunt angrenaţi în munci gospodăreşti sau în afara familiei, care le reduc până la zero timpul disponibil de învăţare, afectând chiar programul şcolar obligatoriu.