MANAGEMENTUL CLASEI
2.4.3. Timpul liber
Timpul liber se înscrie în schema celor trei 8 care alcătuiesc cele 24 de ore ale unei zile din viaţa omului modern: 8 ore de muncă, 8 ore de odihnă (somn), 8 ore de timp liber. Timpul liber este timpul rămas între două constrângeri: timpul de muncă (mai ales aceea instituţionalizată) şi timpul de odihnă “pasivă” (prin somn).
Referindu-se la această componentă a timpului a timpului elevului, unii autori au descris-o astfel: „Timpul liber este secvenţa din bugetul zilnic de timp în care elevii desfăşoară activităţi fără caracter obligatoriu, de cele mai multe ori într-un cadru informal. Se deosebeşte de celelalte două segmente de timp prin faptul că elevii sunt liberi, în general, să decidă asupra timpului şi conţinutului diferitelor activităţi pe care acesta le cuprinde. Cu alte cuvinte, intenţia şi iniţiativa participării la astfel de activităţi sunt la decizia elevilor, motivaţia participării fiind, în general, de ordin personal. Exemple de activităţi de timp liber: lectură, vizionări programe TV, participare la activităţi sportive, participare la spectacole cultural-artistice sau de divertisment (teatru, concerte) etc.” (3, p. 5)
Timpul liber este timpul care, ca durată şi mod de întrebuinţare nu este supus unor constrângeri (sociale sau biologice); prin analogie, timpul liber al elevului este timpul care îi rămâne la dispoziţie între timpul alocat programului şcolar (inclusiv sarcinile extraşcolare aferente acestuia) şi timpul necesar somnului. În acelaşi timp, trebuie să avem în vedere că:
• timpul liber se distribuie nu numai zilnic, ci şi săptămânal, lunar, semestrial, anual;
• timpul liber este un timp pe care subiectul îl caută, şi-l creează sau şi-l rezervă;
• timpul liber este timpul pe care subiectul concret şi în condiţii concrete îl resimte ca liber, ca pe un drept;
• “nemunca” şomerului nu este timp liber.
Lumea în care trăim a produs şi produce timp liber; mai mult, a transformat timpul liber dintr-o concesie sau un lux într-o necesitate şi un principiu de funcţionare a societăţii; profesionalizarea şi supraspecializarea au condus la unilateralizarea formării, la un gen de “deformare profesională” a personalităţii şi de sărăcire a orizontului de preocupări ale individului.
În aceste condiţii, timpul liber are rolul de a restitui armonia şi integralitatea persoanei; în consecinţă, timpul liber trebuie să fie şi un obiectiv al educaţiei, precum şi o cale prin care educaţia poate contribui la formarea personalităţii tânărului. Pe de altă parte, timpul liber nu este folosit întotdeauna pentru divertisment, ci şi pentru completarea veniturilor obţinute în timpul de muncă, pentru formare sau reconversie profesională, pentru activităţi în gospodăreşti etc. Prin analogie, şi timpul liber al elevului va fi utilizat pentru recreere şi divertisment, pentru muncă sau activităţi suplimentare de învăţare (impuse sau opţionale).
Dacă în cazul adulţilor timpul de muncă este factorul limitativ principal care condiţionează durata şi “orarul” timpului liber, la elevi, principalul factor limitativ al timpului liber este timpul programat de învăţare în şcoală (să nu uităm, timpul de învăţare şcolară nu se încheie odată cu programul şcolar, ci se prelungeşte (sau ar trebui să se prelungească) cu studiul individual.
Timpul liber ca timp subiectiv se referă la durata subiectivă, durata “trăită subiectiv” ca fiind liberă; cu alte cuvinte, este acel timp disponibil în care individul poate alege în mod liber şi poate controla prin voinţă proprie activităţile pe care le efectuează; este timpul opţiunii libere, în afara oricăror constrângeri, cu excepţia celor autoimpuse.
Referindu-se la această componentă a timpului a timpului elevului, unii autori au descris-o astfel: „Timpul liber este secvenţa din bugetul zilnic de timp în care elevii desfăşoară activităţi fără caracter obligatoriu, de cele mai multe ori într-un cadru informal. Se deosebeşte de celelalte două segmente de timp prin faptul că elevii sunt liberi, în general, să decidă asupra timpului şi conţinutului diferitelor activităţi pe care acesta le cuprinde. Cu alte cuvinte, intenţia şi iniţiativa participării la astfel de activităţi sunt la decizia elevilor, motivaţia participării fiind, în general, de ordin personal. Exemple de activităţi de timp liber: lectură, vizionări programe TV, participare la activităţi sportive, participare la spectacole cultural-artistice sau de divertisment (teatru, concerte) etc.” (3, p. 5)
Timpul liber este timpul care, ca durată şi mod de întrebuinţare nu este supus unor constrângeri (sociale sau biologice); prin analogie, timpul liber al elevului este timpul care îi rămâne la dispoziţie între timpul alocat programului şcolar (inclusiv sarcinile extraşcolare aferente acestuia) şi timpul necesar somnului. În acelaşi timp, trebuie să avem în vedere că:
• timpul liber se distribuie nu numai zilnic, ci şi săptămânal, lunar, semestrial, anual;
• timpul liber este un timp pe care subiectul îl caută, şi-l creează sau şi-l rezervă;
• timpul liber este timpul pe care subiectul concret şi în condiţii concrete îl resimte ca liber, ca pe un drept;
• “nemunca” şomerului nu este timp liber.
Lumea în care trăim a produs şi produce timp liber; mai mult, a transformat timpul liber dintr-o concesie sau un lux într-o necesitate şi un principiu de funcţionare a societăţii; profesionalizarea şi supraspecializarea au condus la unilateralizarea formării, la un gen de “deformare profesională” a personalităţii şi de sărăcire a orizontului de preocupări ale individului.
În aceste condiţii, timpul liber are rolul de a restitui armonia şi integralitatea persoanei; în consecinţă, timpul liber trebuie să fie şi un obiectiv al educaţiei, precum şi o cale prin care educaţia poate contribui la formarea personalităţii tânărului. Pe de altă parte, timpul liber nu este folosit întotdeauna pentru divertisment, ci şi pentru completarea veniturilor obţinute în timpul de muncă, pentru formare sau reconversie profesională, pentru activităţi în gospodăreşti etc. Prin analogie, şi timpul liber al elevului va fi utilizat pentru recreere şi divertisment, pentru muncă sau activităţi suplimentare de învăţare (impuse sau opţionale).
Dacă în cazul adulţilor timpul de muncă este factorul limitativ principal care condiţionează durata şi “orarul” timpului liber, la elevi, principalul factor limitativ al timpului liber este timpul programat de învăţare în şcoală (să nu uităm, timpul de învăţare şcolară nu se încheie odată cu programul şcolar, ci se prelungeşte (sau ar trebui să se prelungească) cu studiul individual.
Timpul liber ca timp subiectiv se referă la durata subiectivă, durata “trăită subiectiv” ca fiind liberă; cu alte cuvinte, este acel timp disponibil în care individul poate alege în mod liber şi poate controla prin voinţă proprie activităţile pe care le efectuează; este timpul opţiunii libere, în afara oricăror constrângeri, cu excepţia celor autoimpuse.