Stilul democratic presupune împărţirea responsabilităţilor prin delegarea de către profesor a unei părţi din prerogativele sale (conferite prin statut); elevii sunt încurajaţi să caute, să se implice, să ia decizii şi să-şi asume consecinţele deciziilor lor. În acest sens, Parkay şi Stanford scriau: “Pentru a învăţa cum să trăiască în democraţie, elevii trebuie să se poată conduce liber şi responsabil. Consiliile elevilor, sistemele judecătoreşti ale elevilor, instituţia elevului de serviciu, întâlniri ale clasei şi întâlniri ale şcolii planificate de către elevi sunt forme ale guvernării elevilor care oferă oportunităţi de conducere şi mijloace de a practica democraţia” (7, p: 347)

 Keneth Moore noteazã şi el: “Liderul democratic evitã critica şi umilirile. În schimb, dezvoltã autoaprecierea prin împărţirea responsabilităţii. Dacã elevii sunt încurajaţi când comit greşeli, ei îşi dezvoltã încrederea în sine. Drept rezultat, atmosfera în clasã este una de deschidere, comunicare prieteneascã şi independenţă.” (5, p: 253)

Acelaşi Kenneth Moore caracterizeazã astfel stilul democratic:

    -          a fi prietenos;

    -          a fi ferm;

    -          a încuraja;

-          a stimula;

-          a ajuta;

-          a îndruma;

-          a convinge;

-          a fi atent;

-          a fi deschis, cinstit;

-          a influenţa (5, p: 254)

Destul de asemãnãtoare este şi caracterizarea autorilor lucrãrii Becoming Teacher:

-          lider;

-          invitã;

-          stimuleazã;

-          "Îţi spun ce mi-ar place să faci";

-          încurajeazã;

-          ajutã;

-          "Îţi sugerez şi te ajut să decizi";

-          voce caldã;

-          influenţează;

-          coopereazã cu succes;

-          negociazã idei;

-          orienteazã;

-          realizeazã acorduri;

-          discutã;

-          împarte responsabilitatea cu elevii." (7, p: 347)