Dozajul dintre autoritate şi putere a configurat, în concepţia lui E. Wragg (4), mai multe tipuri de control din partea profesorilor:

1. autoritar - acest tip de control pleacã de la afirmaţia cã profesorul este obligat sã menţină ordinea şi sã ia decizii în toate situaţiile care apar. Aceastã obligaţie se întemeiazã pe cantitatea mult mai mare de cunoştinţe pe care o posedã, ca şi pe o experienţă mult mai bogatã. Obiecţia adusã acestui tip de control este cã poate deveni prea uşor represiv, descurajând astfel formarea unor personalităţi autonome, independente.

2. permisiv - în contrast cu tipul anterior, acesta pleacã de la libertatea individualã şi de la dreptul de a alege al elevilor. În acelaşi timp, se încearcã restrângerea la minimum a constrângerilor exercitate asupra elevilor, în scopul dezvoltãrii autonomiei lor şi a capacităţii de a lua singuri decizii. Obiecţia adusã: poate degenera uşor într- o relaxare de tip laissez- faire fãrã relevanţă educativã.

3. un tip care se centreazã pe modificãrile de comportament. Conform psihologiei comportamentiste, dubletul pedeapsã / recompensã joacã un rol important în controlul comportamentului. Prin administrarea eficientã a acestui dublet, profesorul poate încuraja comportamentul dorit şi poate înlãtura comportamentul indezirabil. Obiecţia adusã vizeazã reducerea fiinţei umane la nivelul unor reacţii primitive, de tipul reflexelor condiţionate, care intrã în ansamblul tehnicilor de dresurã.

4. un tip centrat pe cultivarea unor relaţii de parteneriat cu elevii; deci accentul se pune pe sugestie şi negociere, pe participare. În climatul astfel creat în clasã, învăţarea se va produce oarecum de la sine. Obiecţia adusã: neglijarea într- o oarecare mãsurã a procesului de învăţare- care trebuie sã constituie, totuşi, scopul fundamental al şcolii - în favoarea cultivãrii abilităţilor de socializare ale elevilor.

5. ştiintific - conform acestui tip, predarea este o activitate care poate fi analizatã şi studiatã sistematic. Studiile efectuate vor releva cele mai bune modalităţi de predare- învăţare, modalităţi care vor include - inerent- şi tehnicile de management al clasei. Reproşul adus pleacã de la premisa cã predarea este o artã şi cã nu poate fi supusã unei analize relevante. Predarea - deci şi managementul clasei - este ceva intuitiv.

6. un tip centrat pe conexiunile şcolii cu alte subsisteme sociale. Conform supoziţiilor acestui tip, şcoala ca instituţie şi elevii suportã influenţe importante de naturã politicã, financiarã, socialã, emoţională. Aceste influenţe marcheazã climatul din clasã, chiar învăţarea, deşi aceasta din urmã este un proces individual. Din aceastã perspectivã, rolul profesorului ar trebui sã constea în administrarea acestor influenţe şi a efectelor acestora. Criticii acestui tip susţin cã un asemenea lucru este imposibil, pentru cã profesorul nu poate controla decât într- o mãsurã prea micã factorii respectivi.

 

Tipuri de control= Stiluri de conducere