Indiferenţa şcolii se suprapune peste indiferenţa socială, parţial preluându-i efectele, parţial generând-o. Lipsa de orizont, incoerenţa mesajului politic exprimată prin neputinţa unei anticipări a viitorului personal adaugă încă o tuşă întunecată tabloului indiferenţei: “Copii fără copilărie, tineri fără visare şi trăire, adulţi fără împlinire, bătrâni fără tihna şi satisfacţia muncii- tradusă în respectul şi recunoştinţa celorlalţi- toate acestea produc şirul reacţiilor agresive, datorate indiferenţei sistemului eliberat de norme obligatorii, de ritualuri cu semnificaţie sacră, de valori nesupuse efemerelor sensuri autoinstituite.” (3, p:12)
- sub presiunea unui mediu social accentuat dinamic, frecvent aşteptările elevilor nu se întâlnesc cu standardele profesorilor, standarde- trebuie sã recunoaştem- transformate în ticuri, inactuale şi inadecvate în raport (cum spuneam) cu aşteptãrile elevilor şi cu standardele impuse de reuşita într-o lume ambiguã, ea însăşi în cãutare de identitate.