Analizând câmpul educativ şcolar de astãzi, afirmãm cã sunt pe cale sã aparã noi centri de putere şi cã unul dintre ei începe sã fie reprezentat de cãtre elevi. Problema care apare este aceea cã profesorii nu sunt dispuşi încã sã accepte acest lucru. De altfel nici planificatorii învăţământului nu-l acceptă, dacã ne referim la Statutul elevului, care nu prevede în mod explicit vreun drept, sau vreun drept de decizie (de participare la decizie) pentru elevi.

Aceastã inadecvare genereazã o multitudine de conflicte în relaţia profesor - elev, şi mãcar din aceste considerente – dacã nu din altele mai importante care vizeazã un statut nou, inevitabil pentru elevi - credem cã urmãtoarea întrebare a lui Bochenski meritã toatã atenţia: “... se poate întâmpla ca un om sã fie purtãtorul autorităţii pentru un altul şi acesta în acelaşi timp purtãtorul autorităţii pentru el, adicã îşi pot fi reciproc autorităţi?” (1, p: 38)

Rãspunsul lui Bochenski este pozitiv: acest lucru este posibil, dar în domenii diferite. Ideea cã o persoanã poate fi purtãtorul autorităţii pentru un subiect într- un domeniu, dar, în acelaşi timp, în alt domeniu relaţia se poate inversa, are implicaţii profunde în ceea ce priveşte relaţia profesor – elev. Ea traseazã o cale semnificativã cãtre democratizarea procesului de învăţare, prin modificarea mentalităţii profesorului. Acesta trebuie sã renunţe la prejudecata cã elevul este o fiinţă nedesăvârşită, imperfectã, a cãrei formare depinde în întregime de adult; consecinţa acestei prejudecăţi ar fi cã, nedesăvârşit încã, elevul nu poate fi un purtãtor al autorităţii pentru profesor - se subînţelege, chiar dacã nu se afirmã explicit - în nici un domeniu.

Afla mai mult!

        ↓