Valsul

 VALSUL

 

                        VALS-cuvînt în limba germană-sich walzen->"a se învîrti", dans popular, de perechi, de origine germană, cehă şi austriacă, în măsură de trei timpi, cel mai adesea 3/4 şi cu structura simetrică a frazei muzicale, construită din 4-8-16 măsuri. Valsul este într-un tempo potrivit, nici repede dar nici rar, atunci cînd este cu scop coregrafic. O caracteristică a acestui dans este ritmul constant, de trei timpi egali, iar în acompaniament, basul=registrul grav, accentuează primul timp, în timp ce vocile intermediare apar pe al doilea şi al treilea timp, sub formă de acorduri ritmate. Pe această structura ritmic se dezvoltă linia melodică antrenantă a valsului care da posibilitatea de mişcări cît mai libere.

 

                     

         Valsul este un dans în măsură de trei timpi, cu mişcări relativ vioaie.

A apărut pentru prima dată în Viena în secolul al XVI-lea. Face parte din categoria dansurilor standard şi din lista celor 10 dansuri care se practică în dans sportiv. Este un dans cu un ritm liniştit, care arată armonia dintre bărbat şi femeie (parteneri). În dansul sportiv este dansul cu cele mai puţine figuri: întoarcere spre dreapta, întoarcere spre stânga şi sweevle, o figura complexă.


 

                    

Vals Vienez

Valsul Vienez constă în rotiri continue, întrerupte de paşii de schimbare. Amploarea rotirilor trebuie dozată. La fel şi micile înclinări (“sway”). Măsura muzicală este de 3/4, tempoul fiind de 58-60 bătăi/minut. Este un dans a cărui formă este marcată de figuri puţine, care nu au suferit prea multe transformări de-a lungul anilor. Este cel mai vechi dintre dansurile sportive.

Istoria Valsului Vienez

Primele atestări ale dansurilor precursoare Valsului Vienez, înrudite cu el, sau care au influenţat forma să, datează din secolul XVI. Originile sale sunt controversate, nu mai puţin de patru ţări (Austria, Franţa, Germania sau Polonia) revendicând naşterea Valsului Vienez. Primul dans înrudit cu Valsul, “Dreher-ul”, apare în jurul anului 1520, în Germania. Austria şi Franţa au lansat propriile versiuni de Vals, “Weller” (1580), respective “Nizzarda” (1590). Laendler-ul, original din Bavaria, este predecesorul Valsului Vienez. Acesta din urmă a luat naştere după ce paşii şi figurile Landler-ului au fost reduse, datorită vitezei, la şase paşi. Prima melodie de Vals, “O du lieber Augustin”, a fost compusă în 1670. În 1766 a fost pusă în scenă, la Viena, opera “Una cosa rară”, pe muzică de Vals. Printre admiratorii înflăcăraţi ai Valsului s-a numărat şi Mozart, care a inclus în una dintre operele sale, “Don Giovanni”, trei valsuri, cântată unul după altul. Valsul Vienez a fost criticat prin secolele XVII-XVIII, fiind considerat un dans vulgar. Cu toate acestea, în 1816 a fost acceptat şi în Marea Britanie. “Dansul interzis”, aşa a fost supranumit Valsul, pentru că atunci când a ajuns în sălile de dans vieneze partenerilor le era permis să se atingă, lucru nemaiauzit până atunci. Tinerii au continuat însă să-l danseze, iar în cele din urmă s-a făcut trecerea către dansul de salon, transformându-se într-un dans elegant, cu o muzică rafinată. Cele mai folosite instrumente sunt pianul, vioara şi basul.

 Figurile Valsului Vienez

În 1983, Internaţional Comitee of Ballroom Dancing a standardizat figurile de dans. Acestea aveau să fie singurele permise în competiţiile de dans sportiv timp de aproape două decenii:

- “natural şi reverse turn”: deplasări şi întoarceri continue;

- “changing steps”: figuri de legătură;

- “natural şi reverse fleckerls”: dans rotativ-staţionare;

- “contra check”: legătură între fleckerl-uri.

În 2001, Federaţia Internaţională a permis folosirea şi a altor figuri (“natural spin” şi “natural pivot”; “reversed pivot”; “left wisk”) pentru o perioada de proba. Această din dorinţa de a revigora Valsul Vienez şi de a-l face mai spectaculos.