Istoria dansului

Dansul este un mod de a exprima sentimentele, de a exprima viaţa.

 

 

 

                            Dansul este un mijloc artistic de exprimare a unui mesaj printr-o succesiune de miscari ritmice, variate si expresive ale corpului, executate in ritmul muzicii, avand caracter religios, de arta sau de divertisment.

Originile dansului coincid cu inceputurile omenesti, avand functii rituale, de invocare a fortelor divine, pentru reusita la vanatoare, confruntari tribale etc. La unele popoare, caracterul ritual s-a pastrat, decantat si abstractizat, pana in zilele noastre.

Dansul în România

 

         Poporul român are dansuri de o deosebită bogăţie şi varietate, care se execută individual, sau în grup (perechi,linie,cerc) diferind de la regiune la regiune. Caracteristică este practică folosirii ca suport muzical a unor melodii diverse pentru unul şi acelaşi dans, ca şi executarea pe aceeaşi melodie a mai multor dansuri. Cele mai răspândite sunt hora, sârba, învârtita, căluşul şi multe altele, cu tendinţa de generalizare datorită activităţilor artistice de amatori şi, îndeosebi, a televiziunii. 

În creaţia muzicală românească, dansurile populare au fost utilizate mai întâi în aranjamente, rapsodii instrumentale, apoi au stat la baza unor prelucrări mai complexe, mergând până la invenţii melodico-ritmice sugerate de structurile tipice.