Romanul "Enigma Otiliei " - Introducere/ Context

 "Enigma Otiliei"  

 

Dupa concursul pentru " Conferinta de estetica si critica literare " de la Universitatea din Iasi din mai 1937, pana la sfarsitul luni ianuarie 1938 , spatiu temporal denumit ulterior " imprejurari neprevazute" , G. Calinescu a redactat romanul "Enigma Otiliei" . In martie , Editura Nationala Ciornei difuza librariilor voluumul, tiparit in 2399 de exemplare. 

Din productia editoriala a aceluiasi an, trei romane citadine in substanta s-au supus erodarii termporale : "Gorila " de Liviu Rebreanu, "Radacini" de Hortendia Papadat- Bengescu si "Panza de paianjen" de Celia Serghi. Insa "Enigma Otiliei" se distanteaza de toate celelalte prin perspectiva narativa utilizata.

 

Enigma Otiliei este, pe scurt, un roman puternic, impecabil construit, un roman auctorial cu un narator care ştie tot şi comentează cu mare volubilitate toate actele eroilor şi toate situaţiile prin care aceştia trec. Ştie chiar ce se află scris într-un plic înainte ca adresantul să-l deschidă... Naratorul călinescian este, apoi, informat în toate direcţiile, de la arhitectură la moda timpului, şi speculaţiile lui fac parte din substanţa epică. G. Călinescu a înnoit şi din acest punct de vedere, structura şi limbajul romanului românesc, preluând şi reformulând un model deja clasicizat. (EUGEN SIMION)