George Calinescu -repere biografice
George Călinescu ( 19 iunie 1899- 12 martie 1965 )
A a fost critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician roman, personalitate enciclopedica a culturii si literaturii romane, de orientare, după unii critici, clasicizanta, dupa altii doar italienizanta sau umanista. Este considerat drept unul dintre cei mai importanti critici literari romani din toate timpurile, alaturi de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Isi semneaza intotdeauna articolele cu pseudonimul G. Calinescu, după o moda destul de raspandita an perioada interbelica.
In timpul copilariei el se afla la Botosani si Iasi.Urmeaza liceul „Gh. Lazar" din Bucuresti, ultima clasa o termina la Liceul Internat din Iasi si sustine bacalaureatul la Liceul „Mihai Viteazul" din Bucuredti (1918). Se înscrie la Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti, sectia de filologie moderns si filozofie. Are profesori pe N. lorga, Vasile Parvan, C. Radulescu-Motru, P.P. Negulescu. M. Dragomirescu, Ov. Densusianu si Ramiro Ortiz.
Din 1919 dateaza primele incercari literare, trimite versuri si maxime la revista „Sburatorul" si frecventeaza cenaclul condus de E. Lovinescu. in 1921 calatoreste in Italia, publica in revista „Roma" (1922). condusa de Ramiro Ortiz. despre care G. Calinescu se va exprima mai tarziu cu un mare respect:
„Tot ce-am învatat in Universitate de la R. Ortiz am învatat. Cu el m-am deprins a scrie carti, cu el am deprins mestesugul informatiei si al constructiei critice pe substrat istoric, de la el stiu tot ce stiu".
In 1923 sustine examenul de licenta in italiană, secundar franceza si romana. Activitate didactica la Bucuresti si Timisoara (1924). Pleaca in Italia pentru specializare, cu o bursa pentru doi ani la „Scoala Romana din Roma", condusa de Vasile Parvan, face intense cercetari arhivistice deprinzând tehnica strangerii documentelor ai informatiilor, ce-i va fi atat de folositoare în viitoarele lucrări.
In 1926. întors în tara, publica versuri la „Universul literar" şi la „Sburatorul". se bucura de atentia lui E. Lovinescu, determinandu-1 pe acesta sa exclame: „Domnul Calinescu este mintea cea mai ascutita a genertiei de astazi. Am credinta ca ma va continua in critica literara".
Devine redactor la a treia serie a „Sburatorului" (1926-1927), alaturi de E. Lovinescu. F. Aderca. P. Constantinescu. VI. Streinu. intre 1926 si 1937 este profesor la Liceul „Gh. Sincai". coleg cu E. Lovinescu. I.M. Rascu, Al. Graur, Gh. Nedioglu. Publica in revista „Viata literara", polemizeaza asupra unor probleme actuale ale criticii, conduce revista „Sinteza" (nr. 1-3). colaboreaza la „Gandirea" cu studii despre Lovinescu, Ionel Teodoreanu. H. Papadat-Bengescu. N. Crainic.
Anul 1928 este momentul cristalizarii depline a constiintei sale de critic: „S-a ispravit - e de neinlaturat - sunt critic". In 1930 devine redactor al revistei ..Roma", editeaza revista „Capricorn" (nr. 1. 2). publica in „Vremea" si desfasoara o bogata activitate de comentator al actualitatii literare în revistele „Universul literar". „Viata romaneasca" si cu deosebire in „Adevarul literar si artistic". Calatoreste in Franta si in Italia. Editeaza revista saptamanala de critică si informatie literara „Jurnalul literar" (1 ian. - 31 dec. 1939).
Publica Principii de estetica (1939), tipareste Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent (1941). Lucrarea fusese proiectată in doua volume, dar in toamna anului 1940 G. Calinescu ii propunea lui Al. Rosetti „sa facem din tot, oricat de gros (să zicem 800 pag. din cauza cliseelor), un singur volum compact ca o enciclopedie" iar la 15 aprilie 1941 anunta finalizarea volumului.
In 1943 publica piesa - parabolă Sun sau Calea neturburata (Mit mongol), isi reia activitatea publicistica in „Vremea", unde continua „Cronica mizantropului". Tipareste Istoria literaturii romane Compendiu (1945), Impresii asupra literaturii spaniole (1946).
Din 1945. cu cateva întreruperi, devine profesor de istoria literaturii romane moderne la Facultatea de Litere din Bucuresti.
In 1947 apare la Bucuresti seria noua a revistei „Jurnalul literar"; devine membru al Academiei Romane, dar este eliminat ca profesor din universitate.
In 1947 apare la Bucuresti seria noua a revistei „Jurnalul literar"; devine membru al Academiei Romane, dar este eliminat ca profesor din universitate.
Publica insa intens: Bietul Ioanide, roman (1953), Nicolae Filimon (1959), Scrinul negru, roman (1960), monografia Gr.M. Alexandrescu (1962), volumul de poezii Lauda lucrurilor (1963), Cronicile optimistului (1964).
Postum apar cateva lucrări originale si multe culegeri:
Estetica basmului; Vasile Alecsandri (1965); Opere, voi. I-XVII (1965-1983); I. Eliade-Rădulescu si scoala sa; Studii si cercetări de istorie literara (1966); Scriitori straini; Ulysse (1967), Universul poeziei; Galceava inteleptului cu lumea (Cronica pesimistului si optimistului. 1927-1949), vol. I—II, 1973-1974 iar în 1982 i se retipareste Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent. Ed. a Ii-a. revizuita si adăugita (editie de Al. Piru).