Tradiţionalismul Românesc

TRADIŢIONALISMUL este o orientare literară din prima jum. a sec.xx a literaturii romane către folclor şi etnografie, către civilizaţia rurală în tematica operelor literare, concomitent cu respingerea culturii urbane moderne.

În perioada interbelică, direcţia tradiţionalistă s-a regăsit, la nivel ideatic, în programul promovat, în principal, de reviste cu orientări politice distincte:
• "
Gândirea", revista apărută la Cluj în 1921, s-a situat de la început pe o linie tradiţională, propunându-şi să apere "romanismul, adică ceea ce e specific "sufletului naţional". Ceea ce aduce nou ideologia gândiriştilor este promovarea în operele literare a credinţei religioase ortodoxe, care ar fi elementul esenţial de structure a sufletului ţărănesc. Opera cu adevărat românească trebuia să exprime în modul cel mai înalt specificul naţional - "ethosul" - prin promovarea şi ilustrarea ideii de religiozitate, căutând să surprindă. particularităţile sufletului naţional prin valorificarea miturilor autohtone, a riturilor şi credinţelor străvechi. Dintre poeţii care au aderat la aceste idei şi care le-au ilustrat în operele lor pot fi menţionaţi: Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic etc.
• "
Viaţa românească", revista apărută în două serii la Iaşi, a avut în prima perioadă (1906-1916) o orientare poporanistă, adică o simpatie exagerată pentru ţăranul obosit şi asuprit. În 1920 revista şi-a reluat apariţia tot la Iaşi, sub conducerea lui Garabet Ibrăileanu, schimbându-şi atitudinea, deoarece după primul război mondial ţăranii primiseră pământ şi drept de vot, de aceea în noua concepţie "vă rămânea sentimentul de simpatie şi solidaritate" faţă de ţarănime, "dar nu milă, nu vină, nu datoria". Orientarea generală a revistei va continua să fie în spiritul unei democrafii rurale. Colectivul redacţional era alcătuit din nume de prestigiu precum Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Ionel Teodoreanu,
Al. Philippide, G. Călinescu, care au atras în paginile revistei opere ale unor scriitori importanţi ai literaturii romane: Liviu Rebreanu, Octavian Goga, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Pillat, Ion Barbu, Hortensia Papadat-Bengescu etc.
• "
Samanatorul", revistă de cultură şi literatura apărută la Bucureşti între 2 decembrie 1901 şi 27 iunie 1910, a fost condusă pe rând de Al. Vlahuţă şi G.Coşbuc (1901-1902), Nicolae lorga (1905-1906) şi A.C.Potiovici (1909). Articolul-program intitulat "Primele vorbe" reactualizează direcţiile "Daciei literare" (1840) şi cheamă scriitorii "în jurul aceluiaşi standard pentru binele ai înălţarea neamului românesc".Sămănătoriştii se opuneau influenţelor străine, considerate primejdioase pentru cultura naţională, Coşbuc susţinând ideea necesităţii unui ideal, a unei literaturi care să lumineze poporul. Nicolae lorga promovează concepţia intrării în universalitate prin naţionalism, integrand esteticul în etnic. Cei mai reprezentativi poeţi au fost G. Coşbuc, Al.Vlahuţă şi St.O.Iosif.
Trăsăturile tradiţionalismului:

  • întoarcerea la originile literaturii;
  • ideea că mediul citadin este periculos pentru puritatea sufletelor;
  • promovează problematica taranului;
  • pune accent pe etic, etnic, social;
  • cultiva universul patriarhal al satului;
  • proza realistă de reconstituire socială;
  • istoria şi folclorul sunt principalele izvoare de inspiraţie, dar într-un mod exaltat;
  • ilustrarea specificului naţional, în spirit exagerat.