În grădina Ghetsemani, de Vasile Voiculescu
În grădina Ghetsemani
Isus lupta cu soarta şi nu primea paharul ...
Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea într-una.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.
O mână nendurata, ţinând grozavă cupă,
Se cobora-mbiindu-l şi i-o ducea la gură ...
Şi-o sete uriaşă sta sufletul să-i rupă ...
Dar nu voia s-atingă infama băutură.
În apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Şi sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă ...
Dar falcile-nclestandu-şi, cu ultima putere
Bătându-se cu moartea, uitase de viaţă!
Deasupra, fără tihna, se frământau măslinii,
Păreau că vor să fugă din loc, să-l mai vadă ...
Treceau bătăi de aripi prin vraiştea grădinii
Şi uliii de seară dau roate după pradă.
Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea într-una.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.
O mână nendurata, ţinând grozavă cupă,
Se cobora-mbiindu-l şi i-o ducea la gură ...
Şi-o sete uriaşă sta sufletul să-i rupă ...
Dar nu voia s-atingă infama băutură.
În apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Şi sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă ...
Dar falcile-nclestandu-şi, cu ultima putere
Bătându-se cu moartea, uitase de viaţă!
Deasupra, fără tihna, se frământau măslinii,
Păreau că vor să fugă din loc, să-l mai vadă ...
Treceau bătăi de aripi prin vraiştea grădinii
Şi uliii de seară dau roate după pradă.