Aptitudinile

          Observarea activitatii oamenilor permite constatarea ca in timp ce unii oameni obtin cu usurinta succese intr-unul sau mai multe domenii, altii depun eforturi mult mai mari pentru aceleasi rezultate sau chiar nu reusesc obtinerea acelor rezultate. Gradul de reusita in activitatile desfasurate este datorat si unor insusiri de personalitate grupate sub numele de aptitudini. Observam, astfel, ca oamenii se deosebesc si prin aptitudinile lor.

          Aptitudinea este o insusire sau uncomplex de insusiri psihice si fizice care determina performante in activitate.

      Aptitudinile reprezinta astfel latura instrumental-operationala a personalitatii, existenta lor fiind demonstrata de reusita in activitate. Termenul are insa doua acceptiuni distincte:

• intr-un sens larg, reprezinta insusiri prezente la toti indivizii, dar dezvoltate diferit;
• intr-un sens restrans, desemneaza doar gradele inalte de dezvoltare a insusirilor, ceea ce permite obtinerea, unor rezultate mai bune decat majoritatea populatiei.

          Clasificarea aptitudinilor se realizeaza in general dupa gradul de complexitate:

• aptitudini simple: sunt cele care opereaza omogen, influentand un singur aspect al activitatii (proprietati ale simturilor: auzul muzical, finetea simtului gustativ..., ale perceptiei si reprezentarii: perceptia spatiala ... , ale memoriei: fidelitatea memoriei ... , concentrarea atentiei etc.);
• aptitudini complexe: sisteme organizate si ierarhizate de aptitudini simple. Potrivit gradului de generalitate, acestea se impart in: aptitudini speciale: cele care asigura eficienta activitatii intr-un anumit domeniu (aptitudini muzicale, aptitudini tehnice, aptitudini plastice, aptitudini pedagogice, aptitudini sportive etc.) si aptitudini generale: cele care se dovedesc utile in toate domeniile de activitate (spiritul de observatie, capacitatea de invatare, anumite calitati ale memoriei, inteligenta etc.).

          lnteligenta ca aptitudine generala: Daca in limbajul comun inteligenta este sinonima cu gandirea, in sens psihologic ea presupune o organizare superioara a mai multor procese psihice: gandire, memorie, perceptie, imaginatie, performante la nivelul limbajului si atentiei etc.

          Inteligenta reprezinta un sistem de insusiri stabile proprii subiectului individual,  care la om se manifesta in calitatea activitatii intelectuale centrata pe gandire.

          Fiind vorba despre un termen si o aptitudine mult discutate in epoca contemporana, asupra inteligentei au fost formulate mai multe teorii, printre care teoria genetica si teoria inteligentelor multiple.

       Teoria genetica: creatorul acestei teorii a inteligentei este J. Piaget, care porneste de la ideea ca inteligenta este o relatie adaptativa intre om si realitatea inconjuratoare. Adaptarea, in acest context, este o echilibrare intre asimilare (integrarea noilor informatii cu cele vechi) si acomodare (restructurare a modelelor de cunoastere sub influenta noilor informatii). Conduita inteligenta rezulta astfel din echilibrul dintre acomodare si asimilare. Cercetarile intreprinse de J. Piaget l-au condus la formularea stadiilor dezvoltarii inteligentei:

• Inteligenta senzorio-motorie(0-2 ani) care incepe cu stadiul exersarii reflexelor (0-1 luna), in cadrul caruia sunt exersate schemele senzorio-motorii simple (reflexe neconditionate), innascute, copilul descoperind treptat relatiile dintre ceea ce percepe si propriile actiuni (in primul rand motorii). In cadrul primului an de viata invata sa puna in legatura ceea ce fac oamenii sau obiectele din jur, sa reactioneze la schimbarile mediului sau cum sa-l controleze. Una dintre cele mai importante achizitii este permanenta obiectelor (6 luni-2 ani), anume ca obiectele continua sa existe chiar daca nu le mai vede.
• Stadiul preoperational(2-7 ani) in cadrul caruia achizitiile cele mai importante sunt deprinderea mersului si limbajului, a functiei simbolic-reprezentative in general. Acestea permit interiorizarea actiunilor, fara insa a exista posibilitatea reversibilitatii lor. La finalul stadiului apare conceptul de numar. Caracteristicile cele mai importante ale stadiului sunt: aparitia unui tip de gandire cauzala, nu insa in sensul unui rationament logic, prin care incearca sa-si explice ceea ce se petrece in jurul lor; amestecul realului cu imaginarulsi imposibilitatea de a trece dincolo de aparente; egocentrismul,in sensul ca nu pot vedea lucrurile decat din punctul lor de vedere.
• Stadiul operatiilor concrete(7-11 ani): in aceasta etapa, copiii incep sa aplice reguli logice operatiilor de transformare a informatiilor pentru a rezolva problemele cu care se confrunta. Achizitii importante: clasificarea, categorizarea si conservarea proprietatilor fizice ale obiectelor. Inteligenta copilului este inductiv-logica si concreta, fiind necesare corespondente concrete in realitate. Se dobandeste capacitatea reversibilitatii actiunilor interiorizate, la sfarsitul stadiului constituindu-se mecanismele de coordonare logica si matematica.
• Stadiul operatiilor formale(11-17 ani): in aceasta etapa se dobandeste capacitatea de a lucra cu concepte abstracte si sa realizeze operatii cu operatii (combinari, permutari, aranjamente). Gandirea devine deductiva, subiectul putand opera nu numai asupra realului, ci si asupra posibilului. Se mai numeste si stadiul propozitional, deoarece acum subiectul poate opera cu enunturi verbale abstracte, devenind capabil de discurs argumentativ.

          Teoria inteligentelor multiple: Teoria care demonstreaza caracterul multiplu al inteligentei umane are ca autor pe Howard Gardner, profesor de teoria cunoasterii, educatie si psihologie la Universitatea Harvard. In elaborarea teoriei sale, Gardner a pomit de la constatarea ca pe de o parte unii copii cu coeficient ridicat de inteligenta nu au rezultate bune la scoala, iar pe de alta parte ca persoane care au avut rezultate remarcabile de-a lungul vietii, au avut dificultati la scoala. In acest context, definitia pe care o propune inteligentei este caracterizata de flexibilitate: "mod de a rezolva probleme si de a dezvolta produse considerate ca valori de cel putin o cultura". Detaliind definitia sa, se poate observa cu usurinta ca nu se poate aduce in discutie un eventual caracter univoc al inteligentei, in masura in care problemele pot fi din cele mai diverse, dupa cum rezolvarea lor poate cunoaste o multitudine de posibilitati. Aceasta inseamna simultan o valorizare a domeniului sau a campului de manifestare.

          Studiind modul in care oamenii rezolva problemele, Gardner a identificat opt tipuri de inteligenta diferentiate in baza a zece criterii, dintre care cele mai relevante se refera la existenta unui sistem propriu de simboluri (cuvinte, numere), mantfestarea abilitatii respective de la primele semne ale existentei oamenilor pe Pamant, cunoasterea partii creierului unde este localizata inteligenta respectiva etc.

• Inteligenta lingvistica: Cei ce poseda acest tip de inteligenta ca dominat gandesc cu predilectie in cuvinte si folosesc cu usurinta limba pentru a exprima si/sau intelege realitati complexe. Sunt persoane care invata repede limba materna si limbile straine, citesc cu placere, folosesc metafore etc.
• Inteligenta logico-matematica: Prevalenta ei determina analiza cauzelor si a efectelor, intelegerea relatiilor dintre actiuni, obiecte si idei. Abilitatea de a calcula, cuantifica, evalua propozitii si efectua operatii logice complexe sunt caracteristici care ies in evidenta in cazul acestei inteligente impreuna cu abilitati de gandire deductiva si inductiva si capacitati critice si creative de rezolvare a problemelor.
• Inteligenta muzicala: Persoanele cu aceasta inteligenta gandesc in sunet, ritmuri, melodii si rime. Sunt sensibili la tonalitatea, intensitatea, inaltimea si timbrul sunetului; recunosc, creeaza si reproduc muzica folosind un instrument sau vocea.
• Inteligenta spatiala: Inseamna de a gandi in imagini si a percepe cu acuratete lumea vizuala. Abilitatea de a gandi in trei dimensiuni, de a transforma perceptiile si a recrea aspecte ale experientei vizuale cu ajutorul imaginatiei sunt caracteristici ale acestei inteligente.
• Inteligenta naturalista: Persoanele la care este dominant acest tip de inteligenta au capacitatea de a recunoaste si clasifica indivizi si specii. Interactioneaza eficient cu creaturi vii si pot discerne cu usurinta fenomene legate de viata si de fortele naturii.
• Inteligenta chinestezica: Dominanta acestei inteligente aduce dupa sine gandirea in miscari si folosirea corpului in moduri sugestive si complexe. Ea implica simtul timpului si al coordonarii miscarilor corpului si ale mainilor in manipularea obiectelor.
• Inteligenta interpersonala: Inseamna a intelege celelalte persoane, a avea empatie, a recunoaste diferentele dintre oameni si a aprecia modul lor de gandire, fiind sensibili la motivele, intentiile si la starile lor. Ea implica o interactiune eficienta cu una sau mai multe persoane din familie sau din societate.
• Inteligenta intrapersonala: Determina o gandire si intelegere de sine, a fi constient de punctele tale tari si slabe, a planifica eficient atingerea obiectivelor personale, monitorizarea si controlul eficient al gandurilor si emotiilor, abilitatea de a se monitoriza in relatiile cu altii.