Participarea Romaniei la Primul Razboi Mondial

          Principalul scop al participării României la Primul Război Mondial, din august 1916,  a fost eliberarea provinciilor istorice românești-Ardealul, Crișana, Maramureşul, Banatul şi Bucovina de sub stăpânirea monarhiei austro-ungare și unirea lor cu patria-mamă. În perioada neutralității României, ambele tabere militare-Antanta (Tripla Ințelegere) și Tripla Alianță (Puterile Centrale)- au făcut eforturi de a atrage România. România a trebuit să țină cont de complexitatea situației în vederea asigurării suveranității, integrității, pentru a pregăti condițiile în vederea  desăvârșirii unirii. Rusia a solicitat guvernului român să îndemne Serbia la moderație. Brătianu nu era însă de acord cu modificarea granițelor Serbiei, căci dacă Bulgaria își va mări teritoriul va cere compensații teritoriale cel puțin egale. Czernin era convins că dacă Bulgaria va ataca Serbia pentru Macedonia, România se va înțelege cu Grecia pentru a nu permite mărirea teritoriului Bulgariei. Presiunile asupra țării noastre au crescut o dată cu începerea războiului. În telegrame pentru Carol, Franz Iosif si Wilhelm al II-lea îi cer să-și respecte cuvântul și să-și îndeplinească obligațiile asumate prin Alianță. În aceste condiții, la 3 august 1914, în cadrul Consiliului de Coroană desfășurat la Sinaia, au fost exprimate trei poziții :a) a regelui Carol: era pentru intrarea în război de partea Puterilor Centrale, b) conservatorii-democrați și vechii conservatori erau pentru neutralitate armată; c) cea a guvernului liberal, plus Alexandru Marghiloman-expectativa armată-mai puțin riscantă. Se incerca de fapt să se câștige timp pentru finalizarea tratativelor cu Antanta și de a contracara reacția violentă a Puterilor Centrale.  Perioada neutralității(21 iulie/3 august-14/27 august 1916) s-a caracterizat prin purtarea de tratative în vederea intrării în război.

          Tratativele cu Antanta au durat, întrucât România avea nevoie de garanții ferme pentru existența statului, independența sa și pentru realizarea unirii. La 1 octombrie 1914 Carol I moare, urmând la tron Ferdinand I. Ion I. C. Brătianu dorea intrarea României în război într-un moment favorabil, cu pierderi cât mai mici. Opinia publică era favorabilă intrării în război de partea Antantei. Puțini au fost pentru  intrarea în război de partea Puterilor Centrale. Curentul proantantist devine dominant la sfârșitul anului 1914. Actiunea nationala, condusa de Nicolae Filipescu, erau pentru intrarea Romaniei in razboi de partea Antantei. La 28 februarie 1915 in cadrul marii intruniri a Ligii in sala Dacia au fost tinute discursuri pentru eliberarea romanilor transilvaneni, sustinute de personalitati precum: Goga, Filipescu, T. Ionescu, Delavrancea, Nicolae Iorga. Manifestările naționale au fost privite cu îngrijorare de către  Puterile Centrale. Ferdinand I, sub influența reginei Maria  (englezoaică), va accepta intrarea în război alături de Antanta.  România în anii neutralității a fost și centrul unei concurențe economice între cele două coaliții. România primea credite din statele Antantei cu care a rezistat presiunilor germane și a cumpărat armament. Socialiștii   s-au pronunțat pentru neutralitate definitivă.