Recapitularea cunostintelor

Simbolismul - definitie
Curent literar aparut in Franta ca reactie impotriva romantismului si a parnasianismului.
Numele acestui curent literar este dat de francezul Jean Moreas, cel care publica in ziarul “Le figareau” articolul intitulat “Le Simbolisme”.
Precursorul simbolismului universal este considerat Charles Baudelaire, cel care scrie un volum intitulat “Florile raului” in care valorifica estetica uratului.
In literatura romana precursorul simbolismului este considerat Alexandru Macedonski, cel care in 1880 pune bazele revistei “Literatorul” in paginile careia vor publica toti reprezentantii acestui curent literar.

                Trasaturile simbolismului:

• tema generala a poeziilor simboliste o constituie conditia nefericita a poetului intr-o societate superficiala, meschina, incapabila sa perceapa, sa inteleaga si sa aprecieze nivelul artei adevarate; alte teme si motive simboliste: orasul de provincie sufocant, tema naturii, tema anotimpurilor dezintegratoare de materie, iubirea, moartea, motivul apei ca substanta eroziva, motivul instrumentelor muzicale, solitudinea etc.
• raportul dintre simbol (semn, cuvant) si eul poetic nu este exprimat, ci sugerat, deci sugestia este o modalitate obligatorie simbolismului;
• poezia simbolista exprima numai atitudini poetice sau stari sufletesti specifice acestui curent literar: spleen-ul, angoasa, oboseala psihica, disperarea, apasarea sufleteasca, nevroza, toate fiind insa sugerate, fara a fi numite: "a numi obiectul este a suprima trei sferturi din farmecul poemului; a sugera, iata visul!" (Stephane Mallarme);
• corespondenta dintre cuvinte si elemente din natura este principala modalitate de realizare literara a poeziilor; de exemplu: cuvantul plumb are drept corespondent in natura un metal greu, de culoare cenusje, maleabil si cu o sonoritate surda (patru consoane si doar o vocaia), care simbolizeaza starile sufletesti sugerate de trasaturile acestui metal: greutate sufleteasca, angoasa, instabilitate psihica, monotonie, claustrare intr-un spatiu fara solutii de evadare;
• muzicalitatea versurilor: fie prin prezenta instrumentelor muzicale sau a ariilor ca simbol ("Muzica inainte de toate" - P.Verlaine), fie prin muzicalitatea interioara a versurilor ( "Arta versurilor e arta muzicii" Al. Macedonski);
• versul liber, ca noutate prozodica, rima fiind considerata o simpia conventie, accentul punandu-se pe forma si ritmul versului;
• cromatica este, de asemenea, fie exprimata direct prin culori cu putere de simbol, fie sugerata prin corespondente (ex. simbolul plumb = cenusiu), toate simbolizand stari si atitudini poetice;
• olfactivul sugereaza in poezia simbolista stari ale eului poetic, fiind in general sugerate mirosurile puternice prin simboluri foarte sugestive (cadavre, mort).