Continutul lectiei

   Lacustra

De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind...
Sint singur, si mã duce un gând
Spre locuintele lacustre. 

Si parca dorm pe scinduri ude,
In spate mã izbeste-un val ..
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal. 

Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri mã gasesc...
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se prabusesc. 

De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot asteptind...
Sint singur, si mã duce-un gând
Spre locuintele lacustre

Temele poeziei bacoviene sunt:

1.) Existenta cotidiana (de fiecare zi, obisnuita) este la el un pustiu launtric, care anticipeaza sfarsitul. Camera in care traieste poetul este plina de fantasme, care il inspaimanta. Ca dovada poeziile "Gri", "Singur"

2.) Infernul citadin. Orasul este la Bacovia un targ de provincie cu ulite desfundate, cu care marunte, cu noroi, cu dezolare:

"Prin mahalali mai neagra noaptea pare
sivoaie-n care triste inundara
si auzi tusind o rate-n sec, arama
Prin ziduri vechi ce stau daramate."
("Sonet")

Este un oras cu carciumi pline de disperati "Seara trista". La marginea orasului bacovian e abatorul, un adevarat camp de executie "tablou de iarna". Orasul are parcuri in descompunere "Decor", "in parc", iar in aceste parcuri canta fanfara militara "Fanfara". Este un oras cu copii bolnavi "Moina" si in acest oras noaptea nu mai starneste emotii.

3.) Natura la Bacovia este prezenta pron anotimpurile preferate care sunt toamna si iarna. Dintre fenomenele naturii frecvente sunt ploaia, vantul, zapada. Asa avem in poeziile "Pastel", "Spre toamna", "Nervi de toamna", "Ploua":
"E toamna, fosnete somn...
Copacii, pe strada, ofteaza;
E tuse, e planset, e gol...
si-i frig, si bureaza."
("Nervi de toamna")

4.) Sentimentul mortii. in orasul bacovian se inmultesc decesele, poetul ajunge sa se considere si el un cadavru, cum se intampla in poezia "Renuntare":
"Se uita-n gradina noastra
Luna alba, moarta -
Plumb, - corpul meu cazu
Pe banca de piatra."

   LACUSTRA

Poezia "Lacustra" face parte din volumul de debut "Plumb" si este emblematica pentru atmosfera dezolanta specifica liricii bacoviene, exprimand prin simboluri si sugestii trairile si starile sufletesti ale poetului.
Titlul este simbolic, "lacustra" sugerand o locuinta temporara si nesigura, construita pe ape si sustinuta de patru piloni, ceea ce sugereaza ca eul liric este supus pericolelor, de aceea se autoizoleaza, devenind un insingurat in societatea de care fuge.
Poezia ilustreaza conditia nefericita a eului intr-o lume ostila, meschina, o lume de descompunere spirituala, de descompunere lenta a sinelui si a materiei.
Alcatuita din patru catrene dispuse in mod simetric, poezia are o constructie circulara. Lumea imaginata ca un cerc inchis este redata prin repetitia versurilor: "De-atatea nopti aud plouand,/ Aud materia plangand…/ Sunt singur si ma aduce-un gand/ Spre locuintele lacustre." Aceeasi strofa este reluata si in finalul poeziei, doar ca versul al doilea este schimbat: "Tot tresarind, tot asteptand", sugerand vesnicia si eternitatea starii de coplesitoare dezolare, si scurgere a timpului.
Strofa intai exprima simbolic ideea de atemporalitate existentiala ca stare de permanenta sacaitoare a eului liric: "De-atatea nopti". Eul liric percepe direct ploaia cara este atat de distrugatoare de materie: "Aud materia plangand". Intregul univers traieste un dramatism sfasietor, motivul solitudinii fiind aici ilustrat printr-o stare de solitudine dorita de eul liric, sintagma "sunt singur" simbolizand asadar o existenta solitara, asemeni locuintei lacustre.
Strofa a doua este dominata de simboluri psihologice exprimare prin verbe ce exprima incertitudinea, nesiguranta, spaima de dezagregare a materiei sub actiunea distrugatoare a apei: "scanduri ude", "mal", "pod", "val". Aceste scanduri ude sugereaza nevroza ca efect al pericolului de prabusire iminenta. 

Panica si spaima provocate de izbitura brutala si neasteptata a valului: "In spate ma izbeste-un val" sunt amplificate de motivul somnului : "Tresar prin somn, si mi se pare/ Ca n-am tras podul de la mal", care poarta sugestia mortii, caci somnul bacovian este "un somn intors", care se transforma intr-un cosmar.
Strofa a treia amplifica starea de angoasa, de neliniste, de singuratate a eului liric prin regresiune in "golul istoric" al inceputurilor lumii: "Un gol istoric se intinde". Singuratatea este proiectata in eternitate prin intermediul versului "Pe-aceleasi vremuri ma gasesc". Lumea dispare, devine neant, totul se destrama, singura certitudine, "simt", fiind prabusirea, dezintegrarea iminenta a Universului sub actiunea dezintegratoare a apei: "Si simt cum de atata ploaie/ Pilotii grei se prabusesc".
Ultima strofa o reia pe prima, avand schimbat doar versul al doilea: "Tot tresarind, tot asteptand", pentru a accentua planul subiectiv, trecandu-se de la universal la individual. Descompunerea este o actiune liniara si finita.
In poezie este prezent pe langa simbolul lacustrei si motivul apei, simbol al dezintegrarii materiei, spre deosebire de Mihai Eminescu unde izvoarele, lacul, sunt datatoare de viata. Apa bacoviana actioneaza incet dar sigur, dezagregand spiritualitatea creatoare, printr-o serie de simboluri din acelasi camp semantic: ploaie, malul, valul, scandurile ude.
Poezia "Lacustra" de George Bacovia este simbolista prin sugestii, simboluri si stari sufletesti specifice liricii bacoviene: plictisul, dezolarea, spleenul, spaima, facand ca aceasta creatie sa fie o confesiune lirica. Prezenta persoanei I singular inclusa in marcile verbelor sporeste confesiunea eului liric implicat total si definitiv in starea dezolanta care pune stapanire decisiv si implacabil pe sufletul lui