Specii periclitate din România

Problematică: Cel mai mare animal terestru din Europa a dispărut din fauna noastră în urmă cu peste 250 de ani.

Populaţie: Circa 40-50 de indivizi trăiesc in captivitate. 5 dintre ei au fost eliberaţi in martie 2012.

Perspective: Studii recente arată ca este posibilă crearea unei populaţii mari cu legături continue in zona carpatică, între România, Ucraina, Polonia si Slovacia.

Problematică: Efectivele din Balcani s-au injumătătit intre 2003 si 2011. Hoitarul este declarat monument al naturii încă din perioada comunistă, specie critic periclitată in Romania şi inclusă în Anexa III din Directiva Păsări.

Populaţie: În toată Europa au mai ramas sub 5000 de perechi. Hoitarul e în declin puternic. Nu mai cuibareşte in România. 1-2 exemplare apar periodic in Dobrogea.

Perspective: O eventuală refacere a hoitarului in Romania ar putea fi primul pas pentru celelalte trei specii de vultur dispărute in secolul al XX-lea din fauna noastră.

Problematică: Politici dezastruoase de mediu din anii 1950 au alterat direcţia migraţiei păsărilor din zona Mării Caspice în perioada de iarnă.

Populaţie: Mai există numai 55.000 de gâşte-cu-gât-roşu în toată lumea. Aproape 90% dintre ele iernează în zona de coastă a României şi în partea de nord a coastei Bulgariei, în câteva locuri precum Lacul Techirghiol.

Perspective: Gâştele sunt afectate de construcţiile din zona costieră şi de modificarea zonelor agricole; adesea sunt alungate de vânători (deşi au interzis la vânătoare) din zonele de hrănire.

Problematică: Cel mai mare şarpe din România a fost dintotdeauna rar in ţara noastră, dar s-au gasit exemplare excepţionale de 2,5 m lungime.

Populaţie: N-au mai ramas decat cateva zeci de indivizi si specia este declarata critic periclitata pe lista rosie din Romania.

Perspective: Deşi strict protejat si complet inofensiv, ba chiar folositor pentru oameni, balaurul continuă să fie ucis de localnici.

În încercarea de a salva această specie, Societatea Ornitologică Română a amplasat 14 cuiburi artificiale în zone împădurite din Podişul Babadag, învecinate cu ariile de stepă. Daca unele cuiburi au fost deteriorate, altele au fost furate, astfel că rezultatele proiectului au fost sub aşteptări.

Problematică: Descoperită doar în 1957, această specie fosilă unică este endemică pentru România. A fost considerat dispărut până când un individ subadult a fost capturat in 2011.

Populaţie: Poluarea, barajele pe Argeş si Vâlsan, distrugerea albiilor pentru extragerea de nisip si pietriş au mai lăsat in viaţă probabil sub 100 de exemplare.

Perspective: Valea Vâlsanului a fost declarată rezervaţie in 2004. Totuşi, aspretele, declarat monument al naturii, este critic periclitat pe lista roşie în România şi rămâne într-o situaţie disperată.

Problematică: În septembrie 2011, o echipă de herpetologi orădeni a găsit lângă Turnu Magurele primul boa-de-nisip din 1986 încoace.

Populaţie: Specie critic periclitată pe lista roşie, boa-de-nisip este ca şi dispărut în ţara noastră, care reprezintă limita nordică a habitatului sau. Ultimele populaţii din România au fost probabil distruse odată cu constructia Canalului Dunăre-Marea Neagră.

Perspective: Nu este ameninţat in alte ţări şi ar putea fi reintrodus şi la noi în urma reproducerii in captivitate.

Problematică: Râsul este cea mai mare felină europeană. Deşi declarat monument al naturii, în România este vânat an de an (cu derogări de la lege) pentru că ar produce pagube comunităţilor locale.

Populaţie: România are cei mai mulţi râşi din Uniunea Europeană: circa 1.300 de indivizi.

În mai 2012, ministrul mediului a anunţat că intenţionează să suspende derogările de la vânătoarea râsului până in 2014. 

Perspective: Protecţia eficientă a râsului în zona carpatică ar asigura şi protecţia unor suprafeţe importante de pădure şi a efectivelor multor altor specii.

Problematică: România are singurele populaţii de dihori din Uniunea Europeană; specia trăieşte exclusiv în zonele aride si de stepă.

Populaţie: aproximativ 500 de indivizi, in Dobrogea.

Perspective: Specie periclitată, pe lista roşie din România, dihorul-pătat este protejat din 1993, însă se cunosc extrem de putine lucruri despre ecologia şi statutul său în ţara noastră.

Problematică: Este o specie unică şi endemică pentru o zonă mică din Dobrogea si partea de nord a Bulgariei. Grivanul-mic este foarte putin cunoscut.

Populaţie: În România trăiesc probabil circa 2.000 de indivizi (deşi nu există date recente concrete).

Perspective: Intensificarea agriculturii şi distrugerea habitatelor din Dobrogea reprezintă cea mai gravă ameninţare.