Concluzii

  Poezia aduce ca noutate "estetica urătului", preluată de la Baudelaire; transformă suferinţa înaintaşilor în armă literară punând accent pe puterea moralizatoare a poeziei.
  Orice act creator spiritual implică şi cultul poetului pentru tradiţie, pentru strămoşi şi totodată responsabilitatea creatorului faţă de urmaşi, idee exprimată de Arghezi în mod explicit: "Poezia e însăşi viaţă, e umbra şi lumina care catifeleaza natura şi da omului senzaţia că trăieşte cu planetă lui în cer. Pretutindeni în toate este poezie, că şi cum omul şi-ar purta capul cuprins într-o aureolă de icoană."