Scheletul: alcatuire si rol

        Scheletul cuprinde peste 200 oase si reprezinta suportul morfologic si functional al muschilor striati scheletici.

Dupa regiuni, scheletul se clasifica in scheletul capului, al trunchiului si cel al membrelor.

1. Scheletul capului cuprinde:

• Neurocraniul - adaposteste encefalul fiind format din 8 oase, din care 4 neperechi - frontal, etmoid, sfenoid, occipital si 4 perechi - 2 temporale si 2 parietale;
• Viscerocraniul - contine segmentele periferice ale unor analizatori si initiale ale aparatelor digestiv si respirator.Este format din 14 oase din care 2 nepereche - vomerul si mandibula si 6 pereche - maxilare, palatine, nazale, lacrimale, zigomatice, cornete nazale inferioare.

2. Scheletul trunchiului cuprinde:

• Coloana vertebrala este constituita din 33-34 vertebre dispuse astfe: 7 cervicale, 12 toracale, 5 lombare, 5 sacrale - osul sacrum, 4-5 coccigiene - osul coccis.

O vertebra este alcatuita din: corp vertebral - se articuleaza cu corpul vertebrelor vecine prin discul intervertebral; arc vertebral - cu 3 apofize: una spinoasa (situata median) si 2 transverse (situate lateral) pe care se prind muschii; gaura vertebrala - totalitatea orificiilor suprapuse formeaza canalul vertebral care adaposteste maduva spinarii.

Prezinta 4 curburi fiziologice dispuse in plan sagital si reprezentate de lordoze- cervicala si lombara si cifoze- toracala si sacrala.

• Coastele sunt in numar de 12 perechi din care: 7 adevarate (I-VII) - se articuleaza direct cu sternul prin cartilajul propriu; 3 false (VIII, IX, X) - se articuleaza cu cartilajul celei a 7-a coaste; 2 flotante (XI, XII) - libere.
• Sternul este un os lat format din corp, manubriu si apendice xifoid ce se articuleaza cu claviculele si primele 7 perechi de coaste.

3.Scheletul membrelor este constituit din scheleul centurilor si scheletul membrelor propriu-zise.

Scheletul membrelor superioare cuprinde: centura scapulara formata din omoplat(scapula) si clavicula si membrul superior propriu-zis format din humerus, cubitus (ulna) si radius, oase carpiene - 8, metacarpiene - 5 si falange - 14.

Scheletul membrelor inferioare cuprinde centura pelviana formata din doua oase coxale care impreuna cu osul sacrum si coccisul alcatuiesc bazinul.

Membrul inferior propriu-zis este format din: femur, tibia si fibula (peroneul), oasele tarsiene - 7, oasele metatarsiene - 5 si falange - 14, la care se adauga rotula (patela) - un os sesamoid aflat in grosimea tendonului rotulian.

Rolul sistemului osos

Sistemul osos indeplineste functii deosebit de importante pentru viata organismului.

1. Datorita rigiditatii lor, oasele dau corpului forma caracteristica, ii sustin greutatea, constituie locuri de insertie pentru muschi.
2. Participa la formarea unor cavitati de protectie pentru adapostirea unor organe vitale (encefalul - in cutia craniana, maduva spinarii - in canalul vertebral, inima, vasele mari, plamanii - in cutia toracica).
3. Componenta minerala a oaselor constituie un depozit pentru mentinerea echilibrului fosfocalcic.
4. Maduva rosie din tesutul spongios al epifizelor oaselor lungi,al oaselor late,al oaselor scurte,etc este organ hematopoietic.
5. In cadrul aparatului locomotor,oasele reprezinta organele pasive ale miscarii.
6. Asigura statiunea bipeda a omului prezentand anumite particularitati(curburi ale coloanei vertebrale,cutia toracica si bazinul mai largi ,talpa piciorului boltita etc,)

Cresterea in lungime si grosime a oaselor

In viata intrauterina, pana in luna a doua, scheletul embrionului este numai schitat si format din tesut conjunctiv de consistenta membranoasa sau cartilaginoasa.

Dupa aceasta data si dupa nastere acest tesut sufera procese de osificare (osterogenoza) care constau din inlocuirea tesutului vechi conjunctiv sau cartilaginos printr-un tesut osos.

Osterogenoza de membrana consta in inlocuirea tesutului conjunctiv fibros in tesut osos.Este caractesristica oaselor boltii craniene,a mandibulei,a corpului claviculei.

Osterogenoza endocondrala consta in inlocuirea tesutului cartilaginos in tesut osos.Este caracteristica oaselor membrelor, vertebrelor, oaselor de la baza craniului.In dezvoltarea unui os se disting doua faze. In prima faza se formeaza tesut osos, prin inlocuirea tesutului conjunctiv sau cartilaginos si se constituie osul primar.In a doua faza se produc fenomene de remaniere si distrugere, adica de modelare a tesutului osos, care dau structura caracteristica osului definitiv, constituindu-se osul secundar. Oasele cresc atat in lungime cat si in latime.

Cresterea in lungime este mai evidenta la oasele lungi, unde se realizeaza cu ajutorul unor discuri cartilaginoase numite cartilaje de crestere. Ele se afla la limitele dintre diafiza si epifize si se mentin pana la varsta de 20-24 ani, cand se osifica complet si deci cresterea inceteaza.Este un proces de osificare endocondrala.

Cresterea in grosime se face la toate formele de oase, prin periost, care produce in mod continuu osteoblaste, adaugand astfel os nou de la exteriorul spre interiorul osului vechi.

Datorita periostului se pot suda partile rupte ale oaselor si se pot face transplanturi de periost (grefe osoase).

Cresterea oaselor depinde de o serie de factori endocrini (hormoni hipofizari, tiroidieni, sexuali), vitamine (A, C, D), enzime, precum si o alimentatie bogata, mai ales in saruri de calciu.