Defectele vederii

IDevice Icon Defectele vederii

 

I.Defecte oculare

  • Ochiul normal=emetrop
  • Ochiul cu deficiente=ametrop



 

Miopia

Pentru o persoană cu miopie obiectele de aproape sunt clare, dar cele de la distanţă - cum ar fi tabla de la şcoală, semnele de circulaţie sau o faţă din celălalt colţ al camerei - sunt neclare şi greu de distins.

Care sunt cauzele?

Miopia apare atunci când ochiul este în mod neobişnuit mai lung, situaţie în care razele de lumină de la distanţă sunt focalizate în faţa retinei. Este o condiţie moştenită care se descoperă de obicei în jurul vârstei de 8 - 12 ani. Pe parcursul adolescenţei, când organismul se dezvoltă rapid, miopia avansează. Apoi, între 20 şi 40 de ani modificările devin nesemnificative.

Persoanele cu miopie mare au şi un risc crescut de a suferi dezlipire de retină.

Cum se poate trata?

Persoanele care suferă de miopie îşi pot corecta vederea prin mai multe mijloace:

  • Ochelari de vedere
  • Lentile de contact
  • Chirurgie oftalmologică
  • Intervenţie chirurgicală cu laser
  • Keratotomie Radială
  • Ortokeratologie (Remodelare corneană)

Miopia Mecanismul miopiei

 

Hipermetropia

Persoanele cu hipermetropie văd neclar la toate distanţele şi trebuie să depună constant efort de acomodare pentru a focaliza, fapt care duce la încordare, dureri de cap şi oboseală oculară.

Care sunt cauzele?

Hipermetropia apare atunci când ochiul este mai scurt decât în mod normal. Acest lucru face ca razele de lumină să nu fie focalizate pe retină ci în spatele acesteia. Este o condiţie de obicei moştenită.

Care sunt simptomele?

Hipermetropii, pentru că văd neclar la toate distanţele trebuie să depună constant efort de acomodare pentru a focaliza, fapt care duce la încordare, dureri de cap şi oboseală oculară. De fapt, nou născuţii şi copii sunt în mod obişnuit uşor hipermetropi; pe măsură ce cresc, cresc şi ochii lor şi se alungesc, astfel că această condiţie se corectează de la sine, în general până la vârsta de 7 - 8 ani. Totuşi, unii tineri la care nu se corectează această hipermetropie, nu sunt conştienţi de acest lucru, deoarece pot acomoda şi focaliza corect (datorită flexibilităţii cristalinului) fără a avea nevoie de ochelari sau lentile de contact.

Cum se poate trata?

Persoanele care suferă de hipermetropie îşi pot corecta vederea cu ajutorul:

  • ochelarilor de vedere
  • lentilelor de contact


Hipermetropia Mecanismul hipermetropiei

 

Asigmatismul

Pentru persoanele cu astigmatism, toate obiectele, atât apropiate cât şi îndepărtate, sunt deformate. Imaginile sunt înceţoşate datorită faptului că unele raze de lumină sunt focalizate, iar altele nu. Vezi un exemplu de astigmatism:

Ce provoacă astigmatismul?

Globul ocular şi corneea în mod normal sunt rotunde ca o minge de fotbal. În caz de astigmatism, corneea şi globul ocular îşi modifică forma şi devin ca o minge de rugby. Astigmatismul se poate şi moşteni şi poate apare în combinaţie cu miopia şi hipermetropia.

Care sunt simptomele?

Pentru persoanele cu astigmatism, toate obiectele, atât apropiate cât şi îndepărtate, sunt deformate. Imaginile sunt înceţoşate datorită faptului că unele raze de lumină sunt focalizate, iar altele nu. Acest fenomen este similar cu distorsionarea produsă de o bucată de sticlă ondulată.

Cum putem corecta astigmatismul?

Astigmatismul poate fi corectat prin curbarea razei de lumină pe un singur plan. Persoanele cu astigmatism îşi pot corecta vederea prin mai multe mijloace, incluzând:

  • Ochelari
  • Lentile de contact
  • Chirurgie laser




Presbiopia

Presbiopia este un fenomen natural asociat cu înaintarea în vârstă, caracterizat prin faptul că lentila ochiului - cristalinul - în mod normal moale şi flexibilă, devine tare şi mai puţin elastică. Acest lucru face ca această lentilă să nu mai poată focaliza la fel de bine lumina care pătrunde în ochi de la obiectele de aproape, cauzând astfel vederea în ceaţă la distanţă de citire.

Presbiopia nu este o boală, este o parte normală şi naturală a procesului de îmbătrânire, şi are loc la aproape toată lumea în jurul vârstei de 40 de ani.

Ce cauzează presbiopia?

La oamenii tineri, cristalinul este moale şi flexibil şi îşi modifică imediat forma pentru focalizare (prin procesul de acomodaţie). Pe măsură ce înaintăm în vârstă, cristalinul îşi pierde elasticitatea. Acest lucru face ca ochii noştri să nu se mai poată adapta la fel de rapid la schimbările bruşte de focalizare, de la distanţă la obiectele apropiate. În final, ochii îşi pierd abilitatea de a focaliza la distanţe diferite.

Care sunt simptomele?

Oamenii cu presbiopie cred adesea că au început să aiba hipermetropie; în timp ce ei pot citi semne de pe stradă şi pot privi filme confortabil, nu pot citi tipărituri mici, ca de ex. cartea de telefon, sau nu pot realiza munca de aproape, ca de ex. broderia. De fapt, în timp ce hipermetropia este cauzată de un ochi deformat, un ochi mai mic, presbiopia este pur şi simplu rezultatul faptului că, cristalinul devine mai puţin flexibil.

Cum putem corecta presbiopia?

Persoanele cu presbiopie au mai multe opţiuni:

  • ochelarii progresivi
  • ochelarii bifocali
  • ochelarii de citit
  • lentilele de contact

 

 

 

 

II.Boli ale ochiului

 


Cataracta este o boală care atacă ochiul și se manifestă prin opacifierea cristalinului sau a capsulei lui. Se clasifică în mai multe categorii:

  • congenitală - este consecința unui proces patologic intrauterin. Are diferite forme: zonală, capsulară anterioară, capsulară posterioară și nucleară, dar nu progresează. Se poate trata prin secționarea unei porțiuni a irisului și a capsulei cristaliniene.
  • senilă - apare în urma tulburării nutriției cristalinului la unele persoane trecute de vârsta de 50 de ani, cel mai des din cauza diabetului zaharat. Se caracterizează prin schimbarea treptată a culorii pupilei în alb-cenușiu, scăderea progresivă a vederii și, uneori, prin dublarea sau deformarea imaginii. Poate fi evitată prin extragerea cristalinului și înlocuirea lui cu o lentilă biconvexă de 10 dioptrii sau prin folosirea ochelarilor.
  • traumatică - reprezintă o urmare a lezării capsulei cristaliniene prin lovituri.
  • complicată - este consecința unor boli intraoculare (iridociclită, glaucom ș.a.).
  • radiativă - este rezultatul expunerii la radiații ionizante (neutroni, raze Roentgen).

Cristalinul reprezinta o lentila transparenta. Insa se poate intampla ca acesta sa devina opac. Afectiunea care provoaca opacifierea cristalinului se numeste cataracta.

Modificarea transparentei cristalinului impiedica patrunderea razelor de lumina in interiorul ochiului si vederea omului se inrautateste. Cataracta poate afecta cristalinul in intregime sau doar o parte din acesta.

Glaucomul este o boala de ochi ce produce atrofierea nervului optic si ingustarea campului vizual. Campul vizualtensiunii intraoculare si scaderea acuitatii vizuale.
Glaucomul este deseori asociat cu o crestere a presiunii intraoculare dar poate exista si atunci cand presiunea este normala. Si invers putem avea o presiune intraoculara mare fara insa a avea glaucom.
O serie de factori duc la cresterea riscului de glaucom:
- istoricul familiei (cazuri de glaucom in familie)
- imbatranirea
- diabetul si bolile vasculare
- miopia severa.
Presiunea intraoculara - forma rotunda a ochiului este mentinuta de o presiune usoara a lichidelor secretate in interiorul ochiului - este ceea ce numim presiune intraoculara. Daca eliminarea acestor lichide este limitata, presiunea va creste putand dauna nervului optic care transmite imaginile de la ochi la creier. este suprafata perceputa de ochi atunci cand fixam privirea drept inainte. Aceasta boala a ochiului se caracterizeaza prin cresterea presiunii intraoculare.