Cunoştinţe anterioare

Definiţia verbului

Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă starea, acţiunea, existenţa.

Clasificarea verbelor

  • Verbele predicative. Acestea au înţeles de sine stătător şi pot forma singure predicat într-o propoziţie. Majoritatea verbelor din limba română sunt predicative.

Exemple:

El scrie tema la limba română.

Eu merg la bunici.

  • Verbele nepredicative nu au înteles de sine stătător şi nu pot forma singure predicat verbal, ci împreună cu alte cuvinte. Sunt nepredicatve, verbele copulative si verbele auxiliare.

a. Verbele copulative. Ele formează predicat nominal împreună cu o alta parte de vorbire care îndeplineşte funcţia de nume predicativ. Verbele copulative sunt: a fi, a deveni , a ieşi a ajunge, a se face, a ramâne, a însemna, a părea.

Exemple:

Aceasta carte este interesantă.

El a ajuns profesor la Oxford.

b. Verbele auxiliare.Ajută la formarea timpurilor compuse dar şi a diatezei pasive. Sunt verbe auxiliare:a fi, a avea, a vrea.

Exemple:

Eu am mâncat o bomboana cu jeleu.

El ar fi venit la mine dacă ar fi avut timp.

  • Verbele personale. Acestea pot avea subiect

Exemplu:

Ana cântă foarte frumos.

  • Verbele impersonale. Autorul acţiunii nu poate fi identificat.

Exemplu:

Se zice ca va vei curând.

  • Verbele tranzitive. Sunt acele verbe care pot fi urmate de un complement direct.

Exemplu:

Eu mananc o prajitură.

  • Verbe tranzitive. Acestea nu pot avea un complement direct.

Exemplu:

Se uită la mine ca şi cum i-aş fi făcut ceva.