Povestea lui Harap-Alb

Basmul

Basmul este o specie literara a genului epic. Opera narativa in proza, de intindere mica/medie. in care realitateaeste transfigurata in fabulos, iar personajele poarta valori sim­bolice, basmul isi are originea in creatia populara.
Cu toate ca sunt atat de diferite sub raport tematic, basmele folclorice prezinta o seama de trasaturi comune:
Existenta unor formule tipice de inceput, mediane si de incheiere. in acest mod se stabileste intre povestitor si asculta­tor o conventie potrivit careia, in basm totul este posibil (for­mula initiala); iesirea din timpul si spatiul fabulos se face prin formula finala;
In confruntarea dintre Bine si Rau, victoria ii revine celui dintai;
Personajele (grupate in serii antitetice conform celor doua principii) sunt fabuloase si poarta valori simbolice;
Timpul, spatiul si intamplarile sunt imaginare;
Eroul pozitiv este ajutat sa treaca probele initiatice de catre anumiti "donatori" sau de animale prietene; (
Frecventa unor motive: cifrele magice (trei, sapte, noua), calatoria, initiatica, obiectele magice, nunta etc.
Basmul cult are un autor cunoscut, respectand, in linii generale, prototipul basmului folcloric si functiile acestuia, trasatura care se reliefeaza si in basmul supus discutiei.

Semnificatia numelui lui Harap-Alb

In "Povestea lui Harap-Alb", numele personajului central ar putea sa aiba mai multe semnificatii:
Primul termen - " Harap " inseamna sluga, rob si caracte­rizeaza "fata " cunoscuta, vizibila a personajului, care, dupa ju­ramantul din fantana, devine sluga Spanului.
. Al doilea termen - "Alb" desemneaza "fata" ascunsa a eroului si ar putea indica nemurirea (in unele traditii, Insula Alba fiind un salas de nemurire).
La aceasta idee conduce si finalul basmului, punct in care Harap-Alb poate fi asimilat cu Fat-Frumos; in ultima fraza, autorul sugereaza ca nunta se prelungeste in etern, iar cei care ajung acolo, se impartasesc din vecie.
. Al doilea termen al numelui ar mai putea avea sem­nificatia de "Cel care raspandeste lumina". 
       Prima fiinta care va descoperi aceasta este Batrana Timpu­rilor (Sfanta Duminica): in gradina craiului, ea i se adreseaza tanarului, in mod repetat, cu apelativul de "luminate craisor". 
           Eroul va ajunge la aceasta treapta, dupa al doilea moment al initierii sale, cand, aducand capul cerbului ucis, "se parea ca Har ap-Alb soarele cu el il ducea ". 
      Conform opiniei lui Vasile Lovinescu, alaturarea negru­lui 
(" Harap") cu albul, ar insemna unirea celor doua principii Yin si Yang; fiu al craiului si nepot (urmas) al lui Verde-imparat, Harap-Alb este ales de soarta sa-i reuneasca pe frati, asa cum doua jumatati ale cercului formeaza intregul.
   O alta explicatie a acestui nume (care uneste doua contrarii) ar putea proveni din "nasterea" simbolica a eroului: cea care il ajuta mereu este Batrana Timpurilor, (amestec de umi­linta si inaltare); de asemenea, atingand "soarele cu picioarele" si "luna cu mana", el este "botezat" intru soare si noapte, ca Luceafarul.
"Cununa" pe care si-o cauta prin nori ii va aduce un des­tin imparatesc si unic.

Structura basmului


Structura basmului are la bază câteva nuclee mari:

  • prezentarea mediului familial din care provine protagonistul. Ea constituie expoziţiuneasau incipitul basmului: „Amu’ cică era odată...”;
  • conflictul este produs de faptul că Verde Împărat nu avea băieţi, deci nici urmaşi la domnie. Atunci este chemat unul dintre băieţii fratelui său, cel mai destoinic, să preia conducerea împărăţiei unchiului;
  • alt conflict este determinat de nerespectarea sfaturilor părinteşti; el este conflictul dintre două forţe, două simboluri: al binelui şi al răului. Între cele două conflicte se naşte intriga care declanşează desfăşurarea acţiunii. Ea conţine călătoria mezinului, încercările grele la care e supus de spân,depăşindule cu uşurinţă datorită ajutoarelor sale: Sf. Duminică, calul, furnicile, albinele şi cei 5 monştrii.Moartea şi renaşterea simbolică, percum şi pedepsirea răufăcătorilor reprezintă punctul culminant. În deznodământ, Harap-Alb este ajutat de calul năzdrăvan şi e repus în drepturi, apoi primeşte răsplata binemeritată: împărăţia şi nunta cu fata lui Roş Împărat.

Finalul este specific basmului popular: „Şi a ţinut veselia ani întregi şi acum mai ţine încă...”

„Povestea lui Harap-Alb” este populată cu o mulţime de personaje care, pe parcursul derulării acţiunii, dezvăluie mai multe trăsături distincte şi reprezentative.

Protagonistul este Harap-Alb , eroul care se află în centrul acţiunii întregului basm. La sfârşitul călătoriei, el devine un personaj simbolic: curajos, bun, cinstit, generos. Antieroul din basm este spânul: umil, linguşitor, în toate acţiunile sale e batjocoritor, necuviincios, prefăcut şi viclean. El întruchipează tot ceea ce degradează omul şi evoluţia lui, opera putând fi numită bildungsroman.Cele două personaje sunt într-un conflict permanent, într-un raport de opoziţie şi, ca în orice basm, eroul principal este ajutat de alte personaje pentru a-l învinge pe antierou. Personajele ajutătoare din basm sunt: calul, care nu e doar un simplu însoţitor, ci el va deveni îndrumătorul şi protectorul acestuia, Sf. Duminică care are rolul de a-i testa calităţile eroului şi acele fiinţe ciudate, cu trăsături groteşti: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă, care îl vor ajuta să îndeplinească poruncile lui Roş-Împărat şi să-i ia fata. Deşi se înscriu în sfera umanului, cei 5 capătă dimensiuni fantastice prin acţiunile lor.

Alt grup de personaje sunt donatorii: albinele şi furnicile, care-l ajută pe mezin, oferindu-i fiecare câte o aripioară şi în caz de primejdie să le dea foc, iar ele vor veni îndată.Toate aceste personaje sunt ajutoare fantastice care vorbesc, gândesc, îl încurajează pe erou, se dedublează şi apar în locuri diferite pentru a-l ajuta şi râzbuna. Între personajele ajutătoare şi donatoare există un raport de solidaritate. În basm apar şi elemente magice: apa vie, apa moartă şi cele trei smicele de măr.

Motivele narative

Motivul cautarii norocului
Pana la un punct, "Povestea lui Harap-Alb" respecta tiparul narativ al basmului popular.

La cel mai simplu nivel de interpretare, basmul ar putea fi povestit astfel:
Doi frati (Verde-imparat si Craiul) traiau, de multa vreme, la doua capete ale lumii, fara sa se mai vada (situatia initiala).
Primul, ajungand la batranete fara a avea descendenti in linie masculina, ii scrie fratelui sau, Craiul, cerandu-i pe unul dintre cei trei feciori ca urmas la tron (evenimentul care per­turba echilibrul initial).

Cei doi fii mai mari ai Craiului aratandu-se dornici sa plece, tatal se imbraca intr-o piele de urs si ii asteapta, pe fiecare, sub un pod. Speriati de "fiara", feciorii se intorc, pe rand, acasa.

Intr-una din zile, mezinul Craiului se intalneste, in gradina, cu o batrana care cersea (si care era Sfanta Duminica). Milostivita de tanarul craisor, sfanta il sfatuieste sa plece el la Verde-imparat, insa numai dupa ce va cere calul si armele pe care tatal sau le avusese in tinerete.
Dandu-i ascultare, mezinul isi alege calul (supunandu-l la proba jaratecului) si le reda armelor tatalui sau vechile virtuti (prin indepartarea ruginii).
Pe urma, "botezat" intru soare si luna (prin cele trei zboruri cosmice ale calului nazdravan), craisorul se pregateste de ple­care, sfatuit fiind de tatal sau sa se fereasca de omul ros "si mai ales de cel span" (interdictia).
Asa pleaca in lume craisorul, ca sa-si caute norocul.

Aducerea fetei imparatului Ros
Pentru a trece de ultima incercare, Harap-Alb se intovara­seste cu cinci aparitii bizare reprezentand tot atatea intrupari ale fortei cosmice: gerul (Gerila), foamea (Flamanzila), setea (Setila); Ochila este Ciclopul din epopeea homerica, iar Pasari-Lati-Lungila este un Sagetator coborat pe pamant. impreuna vor izbuti sa treaca prin incercarea (proba) focului (scena din casa de arama), a apei ("cercati marea cu degetul"gandea im­paratul inaintea ospatului fabulos la care ii invita) si a recu­noasterii fetei imparatului Ros.
Cum frumoasa fata era "farmazoana", ea se metamorfo­zeaza intr-o pasare, aseunzandu-se dupa Luna.
Acolo este gasita de Pasari-Lati-Lungila si adusa in camera ei.
Motivul intoarcerii la conditia initiala


In final, intrucat fata divulga secretul lui Harap-Alb, aces­ta este ucis de Span, dar renaste (stropit fiind cu apa vie si apa moarta) redevenind ceea ce fusese. in schimb, Spanul este omorat de calul nazdravan.
Sfarsitul este al tuturor basmelor: nunta lui Harap-Alb cu fata imparatului Ros.

In afara schemei narative, "Povestea lui Harap-Alb" mai prezinta si alte asemanari cu prototipul folcloric: confruntarea dintre principiul binelui si cel al raului, victoria celui dintai, existenta unui mezin care i se substituie lui Fat-Frumos, pre­zenta unor ajutoare ale eroului pozitiv, prezenta fabulosului.

In basmul cult, autorul imbogateste schema basmului folcloric, in conformitate cu viziunea sa artistica sau cu pro­priul sau stil.