Gerunziul este un mod nepersonal, care nu poate fi niciodată verbul principal (predicatul) al propoziţiei. El nu are forme diferite în funcţie de persoană şi exprimă o acţiune în curs de desfăşurare, fără referire la momentul vorbirii. Formal poate fi recunoscut după terminaţia -ând pentru toate verbele (cântând, văzând, spunând, având) cu excepţia celor terminate la infinitiv în -i (citind, privind, zâmbind) şi a celor a căror rădăcină se termină în -i (tăind, liniind, apreciind).

a lucr / a – lucr / ând

a ven / i – ven / ind

• M-am încălțat în grabă, uitînd să mă leg la șireturi.
• I-a enervat pe toți, netăcînd din gură.
• M-am trezit, nemaiputînd dormi.
• Ne-am dus la piață gîndindu-ne la ce să cumpărăm.

Unele gerunzii se ortografiaza cu 2 "i"

Ex:

• fiind;
• stiind.

Se scrie cu cratima cand se rosteste impreuna cu un pronume forma neaccentuata.

Ex:

• vazand-o;
• crezandu-l;
• ascultandu-i.