Tipologia romanului
Roman de familie, "Moromeţii" poate fi asemănat cu opere din literatura română şi universală care prezintă destinul unei clase sociale din perspectiva vieţii sociale si familiale: "Ciclul Comăneştilor" de Duiliu Zamfirescu, "Fraţii Karamazov" de F.M. Dostoievski, "Forsyte Saga" de J. Galsworthy.
Roman realist de tip obiectiv, social,doric, rural,"Moromeţii" se încadrează, din punct de vedere cronologic, în proza postbelică, prin publicarea celor doua volume în 1955, respectiv in 1967.
-
- Apartanenţa la realism este dată de reprezentarea veridică a realităţii rurale din Câmpia Dunării, dinaintea începerii celui de-al Doilea Război Mondial, dar şi de interesul acordat vieţii sociale din satul Siliştea Gumeşti. Oamenii au ca principale preocupări munca pământului şi creşterea animalelor, dar se întâlnesc si personaje cu alte ocupaţii, precum: Iocan- fierarul satului, Scămoşu care vinde găini în oraş, preotul, învătătorul, primarul, jupuitul- cel care adună "fonciirea". Stratificarea sociala se realizează în funcţie de posesia pământului. Astfel, în sat există ţărani chiaburi, precum Tudor Bălosu, ţărani mijlocaşi, ca Ilie Moromete, dar şi ţărani săraci, printre care se numără Birica sau Ţugurlan. Tot din realiattea rurala fac parte si obiceiurile satului: hora, căluşarii, secerişul, "premilitara", întălnirile din poiana lui Iocan, jocul baieţilor cu bobicul, chemarea fetelor la poartă prin fluierat, adălmaşul baut după vânzarea salcâmului, "fonciirea"; toate aceste obiceiuri confera caracterul monografic al romanului.
Naratorul obiectiv utilizeaza tehnica detaliului semnificativ în portretizarea unor personaje, precum Nilă şi Paraschiv, replicile acestora fiind însoţite de trimiteri la "fruntea groasă" a unuia şi la "buzele împletite" ale celuilalt.
Structura închisă, altă trăsătura a realismului, reiese din stingerea tuturor conflictelor în finalul romanului, când Ilie Moromete moare singur, părăsit de familie. Simetria incipit-final este asigurată de tema timpului care este la început nespus de răbdător cu oamenii, pentru ca la sfârşitul primului volum să devină viclean, necruţător.
- Amestecul de realitate şi de ficţiune, prezenţa toponimelor care ofera veridicitate, iluzia vieţii determina încadrarea acestui roman in tipul doric. Cel mai important personaj din creaţia lui Marin Preda, Ilie Moromete, are un echivalent real, modelul fiind tatăl scriitorului, Tudor Călăraşu, informaţie inclusă în "Imposibila întoarcere": "eroul preferat, Moromete, care a existat în realitate, a fost tatăl meu". Marin Preda însuşi se regăseşte în roman, întruchipat de Niculae, cel interesat de învăţătură.
În plus, spaţiul întâmplărilor este chiar satul natal al prozatorului, astfel încât se poate observa aducerea realităţii, prin personaje, nume, cadru natural în universul ficţional al romanului.
- Apartanenţa la realism este dată de reprezentarea veridică a realităţii rurale din Câmpia Dunării, dinaintea începerii celui de-al Doilea Război Mondial, dar şi de interesul acordat vieţii sociale din satul Siliştea Gumeşti. Oamenii au ca principale preocupări munca pământului şi creşterea animalelor, dar se întâlnesc si personaje cu alte ocupaţii, precum: Iocan- fierarul satului, Scămoşu care vinde găini în oraş, preotul, învătătorul, primarul, jupuitul- cel care adună "fonciirea". Stratificarea sociala se realizează în funcţie de posesia pământului. Astfel, în sat există ţărani chiaburi, precum Tudor Bălosu, ţărani mijlocaşi, ca Ilie Moromete, dar şi ţărani săraci, printre care se numără Birica sau Ţugurlan. Tot din realiattea rurala fac parte si obiceiurile satului: hora, căluşarii, secerişul, "premilitara", întălnirile din poiana lui Iocan, jocul baieţilor cu bobicul, chemarea fetelor la poartă prin fluierat, adălmaşul baut după vânzarea salcâmului, "fonciirea"; toate aceste obiceiuri confera caracterul monografic al romanului.
