Lecția propriu-zisă
Importanța echilibrului nutriţional
Relaţia: securitatea alimentului-alimentaţiei-nutriţiei umane se plasează în centrul încercărilor de a defini şi soluţiona problema securităţii alimentare. Această problematică impune o abordare integratoare a multiplilor factori care intervin în asigurarea relaţiei dintre organismul uman şi mediul său de existenţă. Specialiştii sunt unanim de acord asupra ideii că viaţa oamenilor şi starea lor de sănătate sunt strâns legate de ceea ce consumă zilnic, cantitativ, dar mai ales calitativ. Între om şi alimente se stabilesc relaţii în cursul existenţei şi chiar înainte de naştere prin intermediul corpului matern. Relaţia fundamentală este determinată de faptul că alimentele furnizează organismului substanţele nutritive de care acesta are nevoie pentru asigurarea energiei indispensabile proceselor vitale, pentru sintetizarea substanţelor proprii, repararea uzurii şi pentru formarea substanţelor active care favorizează desfăşurarea normală a proceselor metabolice.
Pentru asigurarea unei stări de nutriţie normale, este necesar ca alimentele consumate să furnizeze organismului uman substanţele nutritive necesare ( şi în primul rând pe cele esenţiale) în cantităţile optime.Între nevoile nutritive ale organismului şi cantităţile de substanţe nutritive aduse de alimente trebuie să existe un permanent echilibru. Atunci când acest echilibru nu este păstrat, alimentaţia devine iraţională, repercutându-se negativ asupra creşterii, capacităţii de muncă şi stării de sănătate. Din acest punct de vedere, constituie o greşeală atât lipsa sau insuficienţa unor substanţe nutritive, cât şi consumul lor exagerat faţă de nevoile organismului.
Starea de sănătate a fiecărui individ, evaluată adesea prin ceea ce se numeşte un status nutriţional optim derivă din echilibrul obţinut între necesarul şi aportul nutriţional. Existenţa unui stări de nutriţie optime promovează creşterea şi dezvoltarea organismului, menţine starea de sănătate, permite desfăşurarea activităţii zilnice şi participă la protecţia organismului faţă de diverse agresiuni sau boli.