Personalitatea

-edificiu central al psihismului uman-

 

            Oamenii au fost conştienţi din cele mai vechi timpuri de varietatea şi de pluralitatea comportamentelor umane. În anul 450 î.Cr., Hipocrate distingea  patru temperamente diferite – o ipoteză pe care mai târziu au preluat-o şi alţi specialişti. Însă abia C. G. Jung a adus argumente mai consistente în sprijinul acestei teorii, în cartea sa Tipuri psihologice.

                    Savantul elveţian susţinea că oamenii au anumite trăsături specifice care pot fi identificate cu uşurinţă. Cartea lui Jung, deşi acoperă o mică parte din preocupările sale, a reprezentat o bază solidă pentru diversele studii de mai târziu.

                    Printre cei care au recunoscut valoarea ei s-a numărat şi Katherine Myers din Statele Unite, care a găsit acolo confirmarea propriilor ei teorii. Katherine Myers era de multă vreme fascinată de diferenţele psihologice dintre indivizi, iar teoriile lui Jung au încurajat-o şi stimulat-o să-şi continue cercetările.

             Deşi nu erau psihologi, Katherine şi fiica ei Isabel au studiat teoriile lei Jung timp de patruzeci de ani, cu atenţie şi răbdare, în ciuda dificultăţilor şi lipsei de recunoaştere. La sfârşitul acestei perioade, în 1962, au formulat un chestionar care permitea clasificarea şi identificarea a şaisprezece tipuri de personalitate. Chestionarul a fost numit Indicatorul de Tipuri Myers-Briggs (Myers-Briggs Type Indicator – MBTI).

                    La început, ideea tipurilor nu a fost primită cu prea mare entuziasm, dar în 1972 s-a înfiinţat în Florida un centru oficial de cercetare în domeniu, numit Center for the Application of Psychological Type (CAPT). Această instituţie, care îşi propune să strângă informaţii şi date despre tipuri de personalitate, s-a constituit cu vremea într-un centru mondial. Din 1975 Indicatorul de Tipuri Myers-Briggs este publicat în Statele Unite de către Consulting Psychologists Press. Treptat, el a fost unanim recunoscut, iar interesul în privinţa  informaţiilor pe care le conţine a crescut considerabil, mai ales în perioada anilor ’60. Tipologia respectivă se poate aplica oricărui individ, indiferent de zona culturală din care provine.

                   În ultimii ani, profesorul american David Keirsey a adus cea mai substanţială contribuţie la studiul tipurilor. Urmând, timp de aproape patruzeci de ani o metodă proprie de investigaţie, el a conceput o teorie despre temperament care simplifică mult Indicatorul Myers-Briggs. Keirsey susţine că cele şaisprezece tipuri iniţiale – altminteri greu de reţinut – pot fi grupate în patru temperamente de bază şi dă indicaţii precise pentru identificarea acestora.

                    Nota distinctivă a oricărei personalităţi este dată de caracteristicile ei dominante. Dintre toate caracteristicile pe care le deţine un individ, el preferă să le folosească în mod constant pe cele mai bine conturate, numite predispoziţii. Celelalte caracteristici, mai puţin dezvoltate, sunt oarecum neglijate în comparaţie cu acestea. Predispoziţiile definesc variatele aspecte (sau funcţii) pe care le îmbracă interacţia individului cu lumea. Următoarele patru perechi de caracteristici (sau predispoziţii) vor forma tipul de personalitate pe care îl reprezintă persoana respectivă.

                            Caracteristicile de bază ale personalităţii:

  • Extravertirea (e) şi introvertirea (i)– legate de preferinţa noastră pentru lumea exterioară, respectiv interioară.
  • Funcţia senzorială (S) şi cea intuitivă (I)– legate de modul în care asimilăm informaţii despre lumea înconjurătoare.
  • Funcţia reflexivă (R) şi cea afectivă (A) – legate de procesul prin care luăm decizii.
  • Funcţia juducativă (J) şi cea perceptivă (P) – legate de preferinţa noastră pentru un stil de viaţă mai organizat, respectiv mai flexibil. 

Extravertitul

 

  1. Preferă să lucreze împreună cu alţi oameni şi se simte nefericit când e singur. Doreşte compania oamenilor şi în momentele de destindere.
  2. Se simte bine într-un grup şi este în general vorbăreţ şi prietenos. Perioadele prea lungi de singurătate pot să-l deprime.
  3. Cere noutăţi despre toată lumea este interesat de tot ce înseamnă lume exterioară.
  4. Este de obicei deschis şi se împrieteneşte uşor; cunoaşte multă lume.
  5. Acumulează energie din contactele cu oamenii, dar îşi epuizează repede rezervele.
  6. De obicei, discută deschis cu cei din jur, îşi exprimă sentimentele şi vorbeşte cu plăcere la telefon.
  7. Este impulsiv; întâi acţionează, apoi gândeşte.

Introvertitul

  1. Îi place, din când în când, compania oamenilor, dar are nevoie şi de momente de singurătate în care să citească, să mediteze sau pur şi simplu să aibă linişte.
  2. Preferă grupurile mici şi contactele cu câte un singur om. O companie prea numeroasă îl oboseşte şi-l vlăguieşte.
  3. Aşteaptă să primească noutăţi de la ceilalţi. E mai interesat de lumea interi oară a reflecţiei decăt de lumea exterioară.
  4. Este rezervat şi are uneori dificultăţi de comunicare. Îşi face mai greu prieteni, dar se simte foarte legat de ei.
  5. Se “realimentează” din surse interioare de energie; are tendinţa să-şi eco nomisească energia în s-o cheltuiască.
  6. Când se află într-un grup, are nevoie de timp de gândire înainte de a-şi spune opinia. În general nu intervine în conversaţia celorlalţi. Este posibil să nu-i placă să vorbească la telefon.
  7. Preferă să gândească înainte de a acţiona; uneori nu acţionează la momentul oportun.

Senzorialul

 

 

  1. Realist, cu simţ practic, rezonabil.
  2. Se conformează instrucţiunilor; atent la detalii.
  3. Ia lucrurile aşa cum sunt; face uz de metode deja verificate.
  4. Dă mare importanţă trecutului, crede că orice decizie trebuie să se bazeze pe experienţa trecută.
  5. Se implică în tot ce se întâmplă acum şi este “cu picioarele pe pământ”; ştie să se bucure de clipa prezentă.
  6. Crede că datele concrete sunt importante şi trebuie exploatate; în general, domeniul posibilului nu-l interesează.
  7. Esenţial pentru el este să se simtă util.

Intuitivul

 

  1. Are imaginaţie, e închlinat spre reflecţie.
  2. Uneori nu se conformează instrucţiunilor; acţionează pe neaşteptate; nu e atent la detalii.
  3. Inventiv; îi plac schimbările şi varietatea.
  4. Dă mare importanţă viitorului şi crede că deciziile trebuie luate în funcţie de posibilităţile ulterioare.
  5. Poate părea absent. Căci nu e interesat de ce se întâmplă acum, ci de ceea ce s-ar putea întâmpla; are “capul în nori”.
  6. Interesat mai ales de idei şi posibilităţi; se întâmplă să neglijeze date concrete importante.
  7. Esenţial pentru el este să creeze.

Reflexivul

 

  1. Ia decizii sub influenţa raţiunii; este impersonal şi obiectiv când alege.
  2. Priveşte lucrurile din unghi logic şi raţional
  3. Bun analist, are principii ferme.
  4. Reacţionează emoţional la fel ca un afectiv, dar pentru că nu se exteriorizează mulţi îl cred insensibil.
  5. E devotat firmei sau companiei în cadrul căreia lucrează; este capabil să facă faţă oricărei situaţii fără să se implice emoţional.

Afectivul

 

  1. Ia decizii sub influenţa sentimentelor; ţine cont de valorile subiective şi personale când alege.
  2. Priveşte lucrurile din unghiul nevoilor umane; crede că acestea trebuie să prize întodeauna.
  3. Simpatia şi armonia dintre oameni sunt pentru el esenţiale.
  4. Îsi exteriorizează sentimentele.
  5. Este devotat şefului şi colegilor deserviciu; se simte implicat în majorita situaţiilor şi încercă să menţină armonia în relaţiile umane.

 

Judicativul

  1. Preferă să ducă lucrurile la bun sfârşit.
  2. Îşi fixează termene-limită şi le respectă;se conformează programului stabilit.
  3. Are un sentiment de uşurare după ce s-a luat o decizie, căci poate trece la treabă.
  4. Lucrează mult şi face lucrurile temeinic; se pregăteşte serios pentru orice însărcinare şi lasă lucrurile în ordine când a terminat; de obicei nu se poate relaxa câtă vreme are ceva de făcut.
  5. Îşi planifică şi îşi structurează viaţa,aşteptându-se ca şi cei din jur să procedeze astfel; schimbările îl derutează.
  6. Adesea se simte presat de timp şi vrea să încheie ce a început.

Perceptivul

  1. Preferă să lase lucrurile să decurgă firesc, o dată cu fluxul vieţii.
  2. Termenele-limită nu-i folosesc decât ca să-şi amintească ce-ar trebui făcut; aduce frecvent schimbări programului iniţial.
  3. Amână deseori luarea unei decizii pentru a strânge cât mai multe informaţii; are un sentiment de disconfort când s-a luat o hotărâre definitivă.
  4. Nu se fereşte de muncă, dar preferă să lucreze când are dispoziţia necesară;nu-i place să se pregătească din timp şi nici să lase lucrurile în ordine. E gata să se relaxeze sau să se distreze chiar dacă mai are treburi de făcut.
  5. E mai flexibil şi refuză programele fixe se adaptează cu uşurinţă la orice schimbare.
  6. Consideră că are timp berechet; preferă sa stea şi să vadă ce se mai intâmplă.