Începutul domniei

"A fost om vrednic, iscusit şi războinic norocos. Căci el învins pe Matei, regele Ungariei, într-o luptă de noapte la Baia. Pe tătari i-a alungat de multe ori. Pe Mahomed, împăratul turcilor [...] îl bătu, iar oştile cele mai mari ale duşmanului le risipi. Pe lângă aceasta îl învinse şi pe regele Albert [...].Ştefan a fost înzestrat cu virtuţi de erou, aşa încât pe drept cuvânt merită să fie socotit printre bărbaţii vestiţi în arta războiului."

                                                                                         Wapowski - cronicar polonez

 

 

 

  Ştefan al III-lea, supranumit Ştefan cel Mare (n. 1433, Borzești - d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domn al Moldovei între anii 1457 și 1504. A domnit aproape 50 de ani, durată care nu a mai fost egalată în istoria Moldovei. În timpul său, ţara a dus multe lupte pentru independenţă împotriva mai multor vecini, cum ar fi Imperiul Otoman, Regatul Poloniei şi Regatul Ungariei. Mai multe dintre bisericile şi mănăstirile construite în timpul domniei sale sunt astăzi pe lista locurilor din patrimoniul mondial.

    După uciderea tatălui său Bogdan al II-lea de către Petru Aron, Ştefan vine cu oastea sa, ajutat de Vlad Țepeş, domnul Ţării Româneşti.După înfrângerea lui Petru Aron în "tina de la Doljeşti", la 12 aprilie şi la Orbic pe 14 aprilie 1457 - merge la Suceava şi pe locul ce se chema Câmpia Dreptăţii, lângă cetatea de scaun, întreabă pe toţi de faţă, dacă le este cu voie să le fie domn. Întreaga adunare în frunte cu mitropolitul Teoctist, boieri, târgoveţi, ostaşi şi "toată ţara" proclamară pe Ştefan ca domn legiuit al Moldovei în scaunul părinţilor şi strămoşilor acestuia.