Delta Dunarii fiind o regiune tanara, in continua consolidare, constituie un loc favorabil pentru dezvoltarea unei flore si faune unice in Europa, aici putand fi intalnite numeroase specii rare. Atat flora cat si fauna s-au adaptat mediului acvatic predominant, de aici caracterul mai putin obisnuit al acestora. In paralel mediul terestru e reprezentat prin grindurile Letea, Caraorman, Stipoc, Saraturile si Campul Chiliei, zone secetoase pe care se dezvolta o flora si o fauna adecvata, specifice stepelor est-europene cu influente mediteraneene. Intre aceste doua medii (acvatic si terestru) se interpune zona mlastinoasa, inundabila, purtatoarea unei flore si faune cu posibilitate de adaptare alternativa (apa, uscat), in functie de regimul hidrologic, sezonier si anual.

La contactul dintre apele dulci si cele marine au loc procese fizice, chimice si biologice deosebite, fapt care i-a determinat pe biologi sa considere zona ca un sistem aparte, numit "acandelta".

         In ecosistemul apelor curgatoare sunt cuprinse, in primul rand, bratele Dunarii, dar si o serie de garle si canale mai importante. Prima veriga a vietii din acest mediu este planctonul, fito- si zoo- ce serveste drept hrana numeroaselor animale, cum ar fi viermii, molustele, larvele. Trebuie precizat ca si pestii se dezvolta in conditii optime. Apele stagnate formeaza la randul lor un ecosistem din care fac parte lacurile, garlele, canalele impotmolite, acest sistem fiind caracterizat printr-o flora bogata, submersa si plutitoare.

       Aici pot fi mentionate: bradisul (Myrlophyllum), cosorul (ceratophyllum), nufarul alb (Nymphaea alba), nufarul galben (Nuphar luteum), ciulinul de balta (Trapa nataus), limba broastei (Alisma plantago), sageata apei (Sagittaria sagitifolia), plantele cu radacini si frunze plutitoare, care se gasesc la marginea lacurilor, lintita (Lemna), pestisoara (Salvinia natans), rizacul (Stratiotes abides), limba apei (Potamogeton natanz), ciulinii de apa (Trapa natans), iarba broastelor (Hydrocharis morsisrane) si matasea broastei (Spirogyra). Suprafetele mlastinoase si inundabile formeaza si acestea un ecosistem distinct al stufurilor si plaurului, fiind sunt dominate de o vegetatie predominant reprezentata prin din stuf (Phragmites communis), 80% si papura (Typha latifolia), rogoz (Carex dioica), feriga de apa (Nephrodium thelypteris), pipirig (Sairpus radicans), macris (Rumex hidrolapatum), "Nu ma uita" (Myosotis palustris), stanjenei galbeni (Iris prendocorus), izma broastei (mentha aquatica), cucuta de apa (Cicuta virosa) si salcia cenusie (Salix cinerea). Grindurile marine, cum ar fi Letea si Caraorman, au relieful nisipos sub forma de dune, aici dezvoltandu-se paduri de stejar, alaturi de alte specii forestiere, ornamentate cu liane, conferind acestor zone un aspect subtropical.

         Flora specifica acestei zone cuprinde specii de arbori ca: stejarul (Quercus robus), salcia alba (Salix alba), frasinul (Fraxinus angustifolia), ulmul (Ulmus foliacea), plopul alb, cenusiu si tremurator (Plopulus alba, Populus canescens, Populus tremular), arbusti ca porumbarul (prunus spinosa), paducelul (Crataegus monogyna), macesul (Rosa canina), catina alba (Hyppophae rhomnoides), catina rosie (Tamarix gallica), vita salbatica (Vitis silvestris), iedera (Hedera helix), hameiul (Humulus lupulus), padurile combinate de pe grinduri, toate acestea invelite in liane cu lungimi de peste 25 m (Periploca graeca).


        Una dintre curiozitatile morfo-fiziologice ale stufului este ca nu isi poate inchide porii respiratori, motiv pentru care evapora in permanenta apa, mai concret 30-50 de litri de apa evaporata pe fir, pentru intreaga Delta, 3-4 milioane mc. intr-o singura vara.
Stuful este cel mai important combustibil pentru locuitorii Deltei, lemnul gasindu-se greu in aceste zone. Pe vremuri era folosit balegarul de vita framantat cu paie, taiat in calupuri si uscat, in prezent folosit poate doar in comuna Sfantu Gheorghe. Renumita ciorba pescareasca se gateste in mod traditional la foc facut cu maldare de stuf.

       Sa nu uitam ca din stuf nu se obtine numai materia prima necesara fabricarii hartiei ci prin prelucrarea industriala a celulozei se obtin cele mai diverse produse, de la eter pana la alcool.


         O alta planta importanta din punct de vedere ecologic si economic este ciulinul de balta. Rodul cu coaja tare care se desprinde de tulpina si cade la fundul apei are un rol important in hrana multor animale acvatice. In perioada coacerii acestor plante, gastele de vara nu par sa se sinchiseasca de ghimpi si navalesc pentru a se hrani asa cum trebuie. Dintre mamifere, bizamii sunt mari amatori de ciulin de balta, mistretii intrand aproape cu totul in balta pentru a se hrani. Chiar si pentru porcul domestic ciulinul de balta reprezinta o hrana importanta. In timpul secetei din Dobrogea de Nord, 1947-1948, mai precis in perioada toamna-iarna acesta era un aliment sigur si pentru paturile sarace. Pe vremuri, in cartierul Comarovca lipovencele stateau ziua in amiaza mare in poarta, oferind trecatorilor spre vanzare ciulini fierti, surprinzatori de gustosi.


         Planta caracteristica in aceste zone, nufarul alb este caracterizat prin florile sale de dimensiunea unei palme, care se deschid la suprafata apei in mijlocul unor mari frunze verzi. Dupa fertilizarea de catre insecte, tijele florilor se curbeaza, aceasta ajungand din nou sub apa. Astfel semintele, (dealtfel sunt gustoase si pot fi consumate si de catre oameni) sunt din nou protejate.


         Cei mai importanti arbori ai terenurilor inundabile, salciile prezinta caracteristica de a se adapta foarte usor si de a supravietui mai cu seama "atacului" apei.Cand cotele apelor cresc, salciile isi dezvolta pe trunchi radacini adventive, aidoma unor mustati. Prin urmare, trunchiurile lor submersibile devin scorburoase si incep sa putrezeasca, mai ales ca urmare a atacurilor unor specii de burete, asa-zisul burete de salcie. Salciile batrane gazduiesc scorburi imense, de dimensiunea unui om, aceasta caracteristica ducand deseori la legende si ulterior la intregi scenarii exploatate de clasici nuvelisti romani. Vasile Voiculescu vorbeste intr-una din nuvelele sale despre un astfel de trunchi vechi inauntrul caruia fusese incarcerat de viu un om. Lasand deoparte legendele si eresurile, aici curbareste o serie intreaga de pasari. Dintre mamifere, in scorburi se adaposteste deseori pisica salbatica, iar in salciile crescute direct pe malul apei isi gasesc salasul hermina, nurca si vidra.


        Cea mai importanta insula naturala a Deltei, grindul Letea este sanctuarul unor curiozitati naturale care ii confera insulei aspectul unei jungle tropicale in toata regula. Vanilia salbatica, de pilda, care poate fi gasita pe aceste locuri este originara din Africa de sud. Padurile, s-au dezvoltat in mod ciudat in lasaturile dintre sirul dunelor, apa freatica fiind aproape de suprafata, fapt ce a avantajat formarea unui strat de sol humificat. Padurile sunt dispuse in fasii inguste (padurea de acest tip este numita in limba turca "hasmac", latimea lor variind intre 150-200 m. Cei mai impunatori arbori de aici sunt stejarii, in principal nodurosi, in varsta de mai multe sute de ani, legenda spunand ca acestia erau la fel de mari si pe timpul razboaielor balcanice. Numarul mic insa al stejarilor tineri este explicat de silvicultori ca urmare a colonizarii fazanului, mare consumator de ghinda, care ar trebui sa asigure perpetuarea acestora. Acest fenomen reflecta un exemplu viu de afectare a echilibrului ecologic de catre o specie colonizata. Aspectul tropical este conferit de catre incalceala complicata care se ridica pana la coronamentul arborilor, constand din tulpinile cataratoare, incolacite spiralat, cu grosimi variind de la diametrul unui creion pana la acela al unui brat. Iesind din frunzis si din umbra, aceste tulpini, in fapt lianele mediteraneene (Periploca graeca) isi pot in sfarsit expune soarelui florile lor exotice de culoare mov. Alte specii de plante cataratoare, care pot fi admirate aici mai sunt: iedera, vita de vie salbatica cu bobite mici si albastre, curpenul ramificat si hameiul, cu conurile sale mici ce contin lupulina, nelipsita din bere.

          Cea mai frumoasa portiune de padure de pe grindul Letea este Hasmacul Mare, declarata Monument al naturii inca din 1938.