Lecția propriu-zisă

IDevice Icon Asigurările sociale-instituţie a dreptului securităţii sociale
Cuvântul „securitate” provine din latinescul „securitas, atis” care semnifică linişte sufletească, nepăsare, repaus.

 Acest termen a fost introdus în legislaţia americană odată cu adoptarea în 1935 a legii „Social Security Act”.

 În genere, prin securitate socială sunt circumscrise o serie de drepturi economice; asigurarea unui loc de muncă, garantarea unui venit din muncă, acordarea unor prestaţii de asigurări sociale în cazul pierderii capacităţii de muncă, etc.

 

 Prin securitate socială se înţelege protecţia instituţionalizată a cetăţenilor faţă de diferite riscuri sociale, adică riscuri de natură să determine reducerea ori suprimarea capacităţii de câştig a persoanelor (în primul rând, salariate).

 Securitatea socială constituie o garanţie şi contra riscurilor de ordin:

  •  Psihologic: boală, maternitate, invaliditate, deces, bătrâneţe care pot afecta persoanele, antrenând astfel o reducere sau pierdere a câştigurilor;
  • Profesional: accidente de muncă şi boli profesional

 

 Prin asigurare socială se înţelege contractul prin care asiguratul se obligă să plătească o sumă de bani către un asigurator care la rândul lui se obligă să plătească o despăgubire în cazul producerii riscului pentru care s-a încheiat contractul.

               Astfel, referindu-ne la securitatea socială ca un fenomen autonom, distinct, ca o preocupare constantă şi crescândă a autorităţilor pe linia protejării populaţiei afectate de anumite riscuri, în acelaşi timp şi fără nici o rezervă, trebuie să acceptăm existenţa unui drept al securităţii sociale.

Astfel, asigurarea socială întruneşte trei elemente specifice:

  • Caracterul obligatoriu al asigurării

  • Existenţa unui contract de muncă

  • Regimul financiar legal.                                                                                                                 

 Prin raporturile de asigurări sociale se au în vedere relaţiile juridice care se nasc, se modifică şi se sting în legătură cu acoperirea unor riscuri sociale ca atare determinate de lege  

 Ca instituţie juridică, considerăm că asigurările sociale cuprind:

  •  Asigurarea de sănătate
  • Asigurarea de sănătate
  • Ajutorul de deces
  • Indemnizaţia de şomaj
  • Dreptul la pensie
  • Asigurările pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

 Se apreciază că, în cadrul asigurărilor sociale, intră cu titlu de prestaţii noncontributive şi drepturile acordate: invalizilor, văduvelor şi orfanilor de război, veteranilor de război, foştilor deţinuţi politici, eroilor martiri, urmaşilor şi răniţilor din timpul Revoluţiei din 1989, magistraţilor înlăturaţi din justiţie în perioada 1945 - 1952.

 În concluzie, dorim să împărtăşim opinia autorului Gheorghe Bistriceanu care sublinia faptul că asigurările sociale sunt „o verigă importantă a sistemului financiar şi de credit, cuprinzând acele relaţii economice, exprimate în formă bănească, prin mijlocirea cărora se repartizează şi se utilizează fondurile băneşti necesare ocrotirii personalului muncitor, cooperatorilor şi membrilor lor de familie în caz de pierdere temporară sau definitivă a capacităţii de muncă, la bătrâneţe şi în multe alte cazuri”.