Formarea imaginii

Formarea imaginii pe retina

Imaginea se formeaza pe retina cu ajutorul sistemului dioptic al ochiului. Imaginea care se formeaza este o imagine reala, rasturnata si mai mica decat obiectul vizat. Ochiul are toate punctele cardinale situate pe axa optica. Toate suprafetele de refractie ale ochiului se comporta ca si cum ar fi o singura lentila cu centrul la 17 mm inaintea retinei si cu o putere de refractie totala de cca 60 dioptrii. Multa vreme s-a considerat ca echivalenta acestei lentile este cristalinul. Dar cea mai mare putere de refractie nu o are cristalinul, ci fata anterioara a corneei. Diferenta maxima de densitate a mediilor transparente strabatute de razele luminoase se intalneste la interfata aer-cornee.

Totalitatea proceselor prin care se formeaza imaginea clara pe retina, a obiectelor situatela distante diferite de ochi formeaza acomodarea ochiului si presupune trei aspecte care se realizeaza prin mecanisme diferite:

* convergenta axelor globilor oculari in scopul suprapunerii in cortexul vizual aimaginilor de la cei doi ochi se realizeaza prin contractia diferentiata a muschilor extrinseci aiglobilor oculari – se obtine vederea stereoscopica;
* acomodarea ochiului pentru vederea clara a obiectelor apropiate se realizeaza princresterea puterii de refractie a cristalinului;
* reglarea cantitatii de lumina ce patrunde in ochi se realizeaza prin reflexul pupilar.


Reglarea cantitatii de lumina in ochi





Pupila limiteaza cantitatea de lumina care intra in ochi, avand diametrul variabil intre 2 si 8 mm, cu un optim intre 2 si 3 mm (diametrul mai mare favorizeaza aberatiile sferice sicromatice, iar diametrul mai mic modifica difractia si degradeaza imaginea). Sfincterul muscular neted al irisului modifica diametrul pupilar producand mioza, adica reducerea diametrului pupilar. Contractia sfincterului se produce prin stimularea parasimpaticului. Dilatatorul pupilar produce midriaza prin stimularea simpaticului, determinand cresterea diametrului pupilar.

Reducerea sau marirea diametrului pupilar joaca rolul de protejare a ochiului fata deintensitatea variabila a luminii, asa cum am vazut cand am descris irisul. Prin modificarile de curbura, cristalinul functioneaza ca o lentila biconvexa convergentace refracta si concentreaza razele de lumina pe retina.
Indicele de refractie al cristalinului este neuniform (variind intre 1,386 langa suprafata si 1,406 in centrul sau). Razele de lumina care cad in regiunea centrala a cristalinului vor fi mai mult refractate in timp ce razele periferice vor fi mai mult refractate astfel ca acestea nu vor fi focalizate exact in acelasi punct cu cele ce trec prin centru, fenomen numit aberatie sferica. Deasemenea, indicele de refractie variaza si in functie de lungimea de unda a radiatiei luminoase(de exemplu albastru este refractat mai mult decat rosul). Acest fenomen se numeste aberatiecromatica.

Pentru ca imaginea sa se formeze pe retina, deci pentru ca ochiul sa posede o acuitate vizuala normala, indiferent de distanta la care se afla obiectul fata de ochi, acesta prezinta fenomenul de acomodare la distanta.

Prin acuitate vizuala se intelege precizia cu care sunt percepute detaliile si contururile obiectelor, distingerea clara a formelor, dimensiunilor si reliefurilor acestora, precum si adistantelor pana la obiectul vizat. Acuitatea vizuala se caracterizeaza prin doi parametri:

1. Minimum separabil definit ca distanta cea mai mica dintre doua puncte sau linii care se percepseparat si
2. Minimum vizibil definit ca linia sau punctul cel mai fin care poate fi perceput pe unfond omogen.

Cea mai mica imagine perceputa este cea a unui punct cu un diametru de 1,4 mm la odistanta de 5-6 metri. In aceasta situatie imaginea perceputa este foarte clara deoarece seformeaza pe macula lutea, indepartarea sau privirea sub aceasta distanta face ca imaginea sa nu se mai formeze clar pe macula. Pentru ca imaginea sa se formeze pe retina si ochiul sa aiba o acuitate vizuala normal indiferent de distanta la care se afla obiectul fata de ochi, aceasta prezintafenomenul de acomodare la distanta.


Acomodarea


Procesul de acomodare se realizeaza de catre cristalin, care isi modifica raza de curbura asuprafetei anterioare. Aceasta va determina cresterea sau scaderea puterii de refractie acristalinului.

Acest lucru il putem remarca prin experienta Purkinje: se aseaza o lumanare in fata ochiului unei persoane intr-o camera obscura, ochiul privind un obiect aflat la o distanta de peste 6 m. Imaginea lumanarii se reflecta pe cornee ca intr-o oglinda convexa, pe care imaginea este mai mica, dreapta si anterioara; pe fata anterioara a cristalinului ca intr-o oglinda convexa in careimaginea lumanarii este mai mare, dreapta, situata in mijloc si pe fata posterioara a cristalinuluica intr-o oglinda concava in care imaginea lumanarii este posterioara, mai mica si rasturnata. Cand subiectul priveste in apropiere, imaginea din mijloc se apropie de cornee si se micsoreaza. Acest fapt este dat de bombarii fetei anterioare a cristalinului.

Acomodarea la distanta se datoreaza elasticitatii cristalinului, ligamentului suspensor simuschiului ciliar. Organul activ este muschiul ciliar. Cand ochiul priveste la o distanta mai marede 6 m, muschiul ciliar este relaxat iar ligamentul suspensor este tinut sub tensiune. Acesta va pune sub tensiune si cristaloida, aplatizand cristalinul. Ca urmare raza de curbura a cristalinuluicreste, iar puterea de convergenta scade la valoarea minima de 15 dioptrii. Aceasta este acomodarea la distanta, care permite ochiului emetrop sa vada clar, fara efortul muschiului ciliar obiectele situate la distante mai mari de 6 m.

Cand privim obiectele situate in apropiere, muschiul ciliar se contracta si relaxeaza ligamentul suspensor. Tensiunea din cristalin scade, iar datorita elasticitatii, convergentasuprafetei anterioare creste de la 15 la 30 de dioptrii. Acomodarea pentru vederea de aproape seface cu efort contractil din partea muschiului ciliar si se face pentru distante mai mici de 6 m. Deci aceasta modificare a cristalinului se realizeaza prin contractia sau relaxarea muschilor ciliari.

Acest mod de acomodare este propriu numai omului si unor mamifere. Din cele relatate pana aici rezulta ca muschiul ciliar determina modificarea cristalinului in cursul acomodarii la distanta. Acest muschi este format de fapt din doua portiuni, una cu dispozitie circulara numita si sfincterul ciliar, inervat de parasimpatic si alta portiune cu orientare radiala numita tensorul coroidei, inervat de simpatic. Fibrele circulare au rol in acomodarea de aproape, iar fibreleradiale intervin in acomodarea la distanta. Acomodarea este un proces reflex a carei cale aferentase propaga prin nervul optic.

Acomodarea se castiga in cursul vietii prin autoinvatare. Ea se realizeaza in jurul varsteide doi ani cand functionarea muschilor s-a dezvoltat complet. Prin contractia fibrelor musculare circulare se slabeste tensiunea ligamentelor asupra cristaloidei. Aceste fibre circulare au rol invederea de aproape. Prin contractia fibrelor radiare se produce cresterea tensiunii ligamentelor suspensoare,care joaca rol in vederea la distanta.